Sunt curioasa daca tuturor li se intampla ca dupa o zi agitata si zgomotoasa sa dea un zoom out si sa poata vedea mai clar realitatea si universul lor prin ochi care par a fi ai altcuiva.
In general, la mine, asta e efectul unei cani de cafea. Din momentul in care inspir primii aburi timizi ai canii proprii de cafea vad… norii pufosi si cerul senin, privelistea din fata cladirii… dezordinea de pe biroul meu, colegele din biroul alaturat barfind in cel mai evident mod cu putinta, colegul de la arhivare cum se scobeste in nas in timp ce-si asteapta sandwich-ul sa se incalzeasca, seful evaluand din ochi concedierile si avansarile, ochii putin prea rosii ai celor de la tehnic… Sa ne intoarcem putin…seful evaluand din ochi concedierile si avansarile viitoare?!?!
Imi dau imaginar doua palme sa-mi scot mucii tipului de la arhivari din minte si ma mut macar din raza lui de actiune, cu atat mai mult cu cat sunt prea noua sa fiu avansata…
Cand iti incepi asa ziua stii in mare parte cum va continua: nu ceri documente din arhiva, nu treci prin fata biroului superiorilor sau al specimenelor cotcodacitoare de alaturi, zambesti frumos, pari atenta si neaparat ocupata.
Ma asez, asadar, la birou si imi beau cafeaua afisand o mutra captivata de sarcinile zilnice, dar cu o relaxare desavarsita in interior. Foiesc doua coli pe o parte si pe alta, le pun mai la stanga, incerc sa fac nitica ordine pe birou si aud aceeasi “voce magica” care apare fix cand e mai putin cazul.
- Buna, ai 2 minute?
- Siiiiiigur!!! (ca daca as zice ca n-am m-mai crede…)
- Ma uitam peste raportul de luna trecuta si as fi vrut sa discutam proiectul “y”. Daca il deschizi si te uiti peste cifre, ceva nu e in regula.
- O sa ma mai uit o data peste el si revin cu un feedback! Deja aveam o fatuca inexplicabil de verzulie, iar omul vroia clar sa discutam atunci si acolo raportul.
- Pai hai sa ne uitam impreuna! Si se ridica sa vina in spatele, pentru a vedea monitorul.
- Aaaaam o problema acum. I-am dat restart ca nu pornea, dar il mai las un minut si ma uit.
Este evident ca in toata aceasta afisare si efort de a savura cafeaua si a ignora aspectele urate, uitasem sa-mi deschid calculatorul. Omul a plecat prefacandu-se ca ma crede, insa si in ziua de azi trudesc din greu si am mereu calculatorul deschis cand il vad pe modulul “further firing coming”.
Dupa acest moment penibil evident ca am dat pe gat restul de cafea, am ranjit verde de rusine colegelor din dreapta care chicoteau de mama focului si am tras concluzia: “Cand ma fac mare, imi iau monitor cu senzor la sef si beau cafeua de acasa!”J)
