Eram la fereastra
admiram cerul cum se pregatea sa adoarma.
Tu,
ai deschis usa si ai rostogolit un zambet catre mine;
nu puteam sa-l las neobservat…
M-am indreptat catre masuta rotunda,
am vrut sa ma asez sa–ti scriu,
dar era ocupata
si poate chiar mai fericita…
Ma asteptau cateva lalele rosii,
o foaie si un stilou.
Te–ai asezat langa mine…
mainile tale cuprindeau palmele mele,
ochii tai picurau magie in sufletul meu,
soaptele mele erau mute…
N-aveam voce,
eram cuprinsa de emotie…
Ai luat un pahar de cristal,
paharul din care obisnuiam sa gust sirop dulce de speranta
si ai turnat povestea unor cirese amare…
Amestecate aveau o aroma ametitoare,
m-am pierdut in bratele tale…
In acea seara,
ai inchis Luna intr-un medalion
si l-ai prins in jurul gatului meu
sa-l pot purta cu mine pretutindeni…
Iubitule,
m-ai lasat sa adorm pe umarul tau ,
dar eu nu stiam ca
Tu,
mi–ai furat gandurile, cuvintele si sarutarile pentru totdeauna…
