In numele printesei moarte, cartea lui Kenizé Mourad, isi farmeca cititorii de la primele pagini. Povestea are la origine biografia romantata a printesei otomane Selma, fiica sultanului Mourad al V-lea. Este o poveste adevarata, traita de o printesa, desi ar putea fi un basm cu gradini fermecate.
Printesa Selma se naste intr-un palat din Istanbulul feeric si traieste ultimele momente de stralucire si glorie ale unui oras ce nu va mai fi niciodata la fel, spatiu al desfatarilor si al parfumurilor orientale. Dupa infrangerea de dupa al doilea Razboi Mondial, Imperiul se prabuseste, iar preluarea puterii de catre Atatürk arunca familia imperiala in exil.
La numai sapte ani, Selma este nevoita sa plece impreuna cu mama ei, Hatidjé, la Beirut. Isi traieste adolescenta in epoca de protectorat francez a Libanului, iar foarte curand va fi impinsa intr-o casatorie cu un rajah bogat din India. Selma descopera astfel luxul si mirajul marilor palate princiare. Confruntata cu multiple diferente religioase si animata de o acuta dorinta de libertate, la sfarsitul anilor treizeci, o regasim pe Selma la Paris, in toiul unei mari iubiri, dar si al razboiului care avea sa izbucneasca. In capitala Frantei, in 1940, inainte de a muri la varsta de numai 26 de ani, Selma ii va da nastere autoarei acestei fabuloase povesti.
Kenizé Mourad, scriitoare si jurnalista de origine turca, nascuta la Paris in 1940, este fiica acestei printese de origine turca, descendenta a dinastiei otomane, despre care ne vorbeste in romanul In numele printesei moarte. Mai exact, mama autoarei a fost fiica nepoatei sultanului Mourad al V-lea, casatorita cu un rajah indian si apoi refugiata la Paris. Pierzandu-si mama foarte din vreme, Kenizé Mourad s-a format intr-un mediu catolic, devenind ziarista si scriitoare, mereu in cautarea propriilor origini. Astfel a ajuns sa descopere islamul ca pe o religie deschisa si toleranta si a simtit ca apartine acestei culturi, dincolo de caracterul sau religios.
Dupa lungi sejururi in India si Pakistan, a studiat psihologia si sociologia la Sorbona. In 1970 incepe sa scrie si sa se specializeze in relatiile cu Orientul Mijlociu. A fost corespondent de razboi in Etiopia, Liban si Iran, iar mai tarziu avea sa aleaga viata de scriitor. Daca in 1983 facea relatari din Iranul aflat in valtoarea revolutiei, in 1987 avea sa publice In numele printesei moarte, un roman in care decripteaza istoria spectaculoasa a propriei familii.
Magistral scrisa si intemeiata pe o poveste adevarata, cartea avea sa se vanda in milioane de exemplare in intreaga lume si sa fie tradusa in 34 de limbi. In 1988, a aparut Le Jardin de Badalpur, continuarea primului roman, iar in 2003 a vazut lumina tiparului volumul Le parfum de notre terre, voix de Palestine et d’Israel. Cel mai recent volum al autoarei este romanul istoric Dans la ville d'or et d'argent (in pregatire la Editura Nemira).
Nemira, placerea lecturii.
