Ne-am gandit vreodata ce simt parintii nostrii cand rostim primele cuvinte? Emotia de a fi creat o faptura care e capabila sa vorbeasca, sa se exprime, sa simta, iar mai tarziu sa faca lucruri firesti…..
De la un simplu cuvant, ajungem sa vorbim; sa ne dasavarsim ca persoane, sa ne intergram in societate.
Asta este ritmul firesc prin care trecem toti….
Si ca sa abordam si o alta latura a personalitatii noastre, noi cunoastem lumea mai intai prin atingere si simturi, iar apoi prin cuvant! Daca atunci cand erai mic, lecturile erau motiv de relaxare pentru un somn mai usor, pe masura ce cresti iti dai seama ca aceste lecturi te initiaza intr-o alta lume in care tu insuti iti poti creea propriul tau univers, in care tu esti protagonistul.
Cum sa uitam de autorii care ne-au indulcit copilaria si povestile care ne-au urmarit o viata?
Biblioteca ne este cel mai bun prieten; chiar daca nu ne poate raspunde la fiecare idee de-a noastra, ne poate ajuta oferindu-ne o carte buna de citit in tihna. Pe masura ce crestem, preferintele noastre in materie de lectura se schimba, insa esenta ramane aceeasi; in sufletul nostru tot copii vom ramane toata viata.
Subliniez faptul ca , ajunsi la maturitate deja avem pretentii mai mari de la ceea ce ne ofera o carte, nu de putine ori citim carti de specialitate, de desavarsire intr-o anumita profesie, carti care te ajuta sa te cunosti mai bine atat pe tine ca si persoana cat si pe ceilalti.
Toate cartile pe care le-am citit si-au pus intr-o anumita masura amprenta asupra noastra; am impartasit acte de nebunie, de extaz, de melancolie, de emotie in toate cartile si in fiecare in parte!
Nu se poate sa nu citesti macar o singura data in viata “Avarul” de Moliere care prin dramatismul situatiei te amuza atat de tare, sau Sthandal care cu opera “Rosu si Negru” a facut furori in intraga lume si in care descoperi o dubla existenta…si lista autorilor universali care mie mi-au facut copilaria mai frumoasa continua cu William Shakespeare cu superbele tragedii “Romeo si Julieta” si “Hamlet” in care descoperi cea mai bizara intrebare a lumii” “ A fii sau a nu fi?”. Sa nu uitam nici de literatura romana care are opere vaste, pline de esenta si originalitate, pline de dramatism si dragoste. Nu putem sa nu vorbim aici de romanele care ne-au cam dat batai de cap in scoli, dar am descoperit ca intelegandu-le, te transpun intr-o alta lume a vremurilor de demult, a vremurilor in care nu exista tehnologie si nici malitiozitati, intr-o lume a legilor nescrise, dar respectate cu sfintenie.
Imi amimtesc si acum de drama individuala a unui taran sarac care era macinat de doua dorinte ascunse: iubirea si pamantul. Va spune ceva? E vorba de Ion, taranul din romanul lui Liviu Rebreanu al carui sfarsit ne-a facut sa meditam mai mult asupra a ceea ce e important si sa nu ne lasam dominati de inavutire. Trebuie neaparat sa mentionam aici si de faimosul Moromete, care isi gasea fericirea in viata simpla de la tara si care a devenit si mai popular cu celebra replica “Eu intotdeauna am dus o viata independenta”.
E important sa-ti faci o cultura din toate cartile citite si sa aduni de la toate cate putin; sa inveti din greselile altora, sa te bucuri de fiecare reusita, sa fii liber si sa iubesti frumos si sincer, sa-ti faci un univers al tau din care sa-ti doresti sa nu evadezi niciodata.
Cu totii am fost pusi in situatia de a raspunde la intrebarea: “ ce preferi? Cartea sau filmul?” si spun ca in carte gasesti detalii pline de semnificatii, pasaje, care in film nu sunt bagate din cauza spatiului si a timpului. In film este pierduta culoarea locala, oricat de mult ar incerca regizorii sa o realizeze. Sunt de parere ca autorul isi pune pe hartie toate emotiile, sentimentele, parerile…
Fiecare dintre noi ar trebui sa aiba o biblioteca destul de cuprinzatoare care sa adoposteasca numeroase carti valoroase prin originalitatea lor, prin modul de educare, prin timpul pe care il au in raft. E o senzatie placuta sa rasfoiesti o carte buna, sa-I simti mirosul si sa te lasi cuprins de farmecul povestii.
Noi nu am mai fi noi fara cuvinte, care sa ne ajute sa facem legatura in viata de zi cu zi. Cu ajutorul acestora comunicam, ne exprimam sentimentele, profesam, reprezinta o parte indispensabila din viata noastra. De aceea, sunt de parere ca persoanele care nu se pot exprima si vorbesc aici de persoanele cu probleme, trebuiesc intelese si ajutate cat mai mult posibil. Ele cu cunosc sunetul cuvintelor rostite de ei si isi traiesc viata prin semne. E cumplit ca discriminarea ii anuleaza social. Au probleme, dar asta nu inseamna ca sunt anulate ca persoane. Pentru ei semnele sunt pentru noi sunt cuvintele. Traiesc o viata paralela cu a noastra…
Revenind la subiect, lectura ne completeaza ca persoane, ne desavarseste cultura ,experientele de viata si ne coloreaza viata .
De la primul cuvant pana la ultimul, traim “intr-o mare de cuvinte”!
