Ce alege un om , aflat in postura de a alege doua situatii diferite, dar complementare? Le alege pe amandoua, sau renunta la una dintre ele pentru a se dedica complet uneia?
Voi ce-ati alege intre iubire si bani? Pe-amandoua sau doar pe una in care sa va simtiti impliniti si fericiti? Ati alege sa va complicati viata? Sau pur si simplu nu v-ar interesa niciuna dintre ele, traind viata asa cum este ea si bucurandu-va de lucrurile marunte pe care vi le ofera? Intrebari diferite, raspunsuri diferite, date de oameni diferiti…si iata, ca totusi cineva a indraznit sa aleaga ambele variante mai sus mentionate si sa-si complice viata…este vorba de Ion, din romanul cu acelasi nume.
Poate va intrebati de ce tocmai acest personaj? Pentru ca un Ion se regaseste mai mult sau mai putin in fiecare dintre noi…cu totii la un moment dat cadem prada lacomiei si ne dorim mai mult, dorim sa ne depasim conditia cu orice pret, vrem mai mult de la viata si ne punem intrebarea: daca merge, de ce nu? Eu de ce sa nu am, cand as putea avea?
Cam dupa asta se ghideaza majoritatea oamenilor si atunci lacomia pune stapanire pe noi… Dorindu-ne mai mult, vrand mai mult, devenim ceea ce a devenit si Ion, faimosul Ion… Asadar, vorbim de romanul care ne da o lectie de viata majora: lupta dintre vocea interioara, iubirea si vocea exterioara, pamantul…
Poate ca personajul in sine v-a facut o impresie mai putin buna, dar el s-a dezumanizat atunci cand imprejurarile l-au fortat. Copil sarac fiind si indurand rautatile tuturor celor din jur, dar si situatia precara de acasa, cu un tata care prefera sa bea toti banii la crasma din sat, l-au facut pe acesta sa-si doreasca cu ardoare sa aiba mult pamant pentru a avea “onoare”.
In satul traditional romanesc din secolul XX, pamantul era echivalentul onoarei, puterii…
Si atunci cum puteai sa le ai pe-amandoua? Apeland la mici trucuri pentru a-ti insusi diverse bunuri…dupa principiul asta s-a ghidat si Ion cand a lasat-o insarcinata pe Ana, pentru a-l forta pe tatal acesteia sa i-o dea de sotie si, in felul acesta sa “puna mana pe pamantul acesteia”.
Nimic nu l-a facut pe Ion sa dea inapoi…Ana nu reprezenta nimic pentru el si nici copilul care a venit mai tarziu nu l-au imbunat; acestea reprezentau pentru el doar garantia posesiei pamanturilor.
Nici moartea Anei si al copilului nu i-au trezit sentimente lui Ion…ci doar frumoasa Florica, dar care era saraca…
Doar cand a constientizat ca vocea inimii este mai puternica decat vocea lacomiei, a dat frau liber sentimentelor si , desi , Florica era maritata, nu a incetat sa o curteze si sa-I faca vizite la ore tarzii in lipsa sotului acestuia.
Ironia sortii a facut ca aceasta sa fie mai puternica si cea care i–a adus moartea. Moartea lui Ion a fost pe atat de tragica, pe atat de bine meritata. Asa cum el s-a folosit de toate trucurile posibile pentru a-si atinge telul, destinul nu l-a iertat si i-a intors faptele.
Pamantul intotdeauna l-a dominat. Recunostea ca pamantul la inceput i-a fost ca o mama, mai tarziu ca ibovnica, iar mai apoi ajunsese sa-I simta gustul la propriu.
Drama lui Ion se regaseste si acum.
Pentru cei care cer mai mult decat le ofera conditia, pedeapsa nu intarzie sa apara.
Asadar, drama lui Ion atat cea interioara, pentru ca si-a sacrificat sentimentele pentru pamant, dar drama pamantului, l-au dezumanizat pe Ion. Acesta parca era lipsit de sentimente si nu schita nici macar o urma se suparare la moartea sotiei si a copilului.
Cand ceva material ajunge sa te domine, foarte greu te poti impotrivi. Sta in natura umana sa ne insusim cat mai multe lucruri fara sa ne dam seama ca ne facem rau atat noua, cat si celorlalti prin comportamentul nostru.
Implinirea sufleteasca ti-o da doar iubirea, sentimentele sincere fata de cineva; atunci te poti numi fericit. Doar ca de cele mai multe ori puterea banului ajunge sa umbreasca aceasta fericire. Pe amandoua in egala masura nu le poti avea; trebuie sa fii mai vulnerabil in fata cuiva si, de cele mai multe ori banii reusesc sa te domine.
Iubirea trebuie sa fie completata doar de satisfacerea nevoilor materiale, fara dorinta de a asimila. Atunci cand intervine aceasta dorinta, deja sentimentele cad in inferioritate.
