Cartea “Protocol si eticheta diplomatice” a Ioanei Varsta aduce o contributie bogata domeniului vast al diplomatiei si o posibila cuantificare fertila in randul segmentelor educate ale societatii. De ce spun acest lucru?
Cartea poate fi o metafora a politetei, a bunelor maniere (subiect de bascalie cu scop de neatizare pe teritoriul patriei noastre) ce nu au doar o simbolica sau legala functie normativa in cadrul societatii, ele definesc realitati tangibile si nu in ultimul rand exemple de oameni protocolari, rafinati, eruduti, bonomi. Desuetitudinea, invocata de unii curiosi critici, nu o regasim printre acesti oameni, ci in incapacitatea personala de a observa conservarea “substantei” peste veacuri.
Cartea se prezinta mai mult ca o naratiune (cu puternice accente istorice pe date, contexte si informatii valoaroase ce contureaza un orizont de cunoastere relevant pentru domeniul complex si alambicat al diplomatiei si protocolului) cu centrul de greutate pe diverse stiinte cum ar fi protocolul, istoria, stiintele politice, psihologia sau psihosociologia dar cu epicentrul in zona firescului, naturalului si a omenescului. Diplomatia nu este o excrescenta futila de natura birocratica, ea isi are radacinile bine infipte in capabilitatea naturii umane de a gestiona relatiile sale cu ceilalti actori statali sau globali prin cooperare. Ne intrebam cum arata deci spiritul diplomatiei ?
Episodul iezuitilor care au plecat sa converteasca China este deosebit de pretios in expunerea de fata. Inainte de exodul lor acestia se informasera bine in legatura cu Imperiul de Mijloc pentru a nu leza (chiar si involuntar) gazdele prin posibila lipsa de respect pentru traditiile si obiceiurile lor. Iezuitii au fost perceputi ca “cei care castiga spirite si deschid inimi”. Cred ca in asta consta spiritul si inima diplomatiei.
Continutul cartii prin partea teoretica include concepte precum: protocolul (diplomatic, european, national etc.) eticheta, curtoazia, precaderea ceremonialul etc . Protocolul are o pluralitate de sensuri si definitii, cea mai uzuala este urmatoarea “protocolul este un mijloc de evidentiere a puterii politice si a ierarhieri sociale” (armonizeaza relatiile dintre putere) p. 13. Apare si protocolul european ca mod universal de ritualizarea a gestiunii realatiilor internationale (inter-statale) precum si protocolul national specific fiecarui stat in parte.
Din punct de vedere istoric protocolul isi are sorgintea in aparitia tribului caracterizat prin ierarhie, ordine subordine. Protocolul institutionalizat in viata politica a statului indeplineste mai multe functii si anume: “functia de reprezentare, de comunicare, de armonizare sociala, de obligativitate” p. 33
Preocuparea pentru protocol, ceremonia, eticheta este veche “preocuparea pentru ceremonial, eticheta, curtoazie si bune maniere in raporturile interumane si interstatale , atentia fata de actiunile protocolare de primire a oaspetilor, de oferire de cadouri, si alte forme de politete fata de acestia, s-au impus, in China” p.7. Tot in China apare si “Ceremonialul Zhou” una dintre cele mai vechi carti de ceremonial din lume. Confucius este unul dintre acei ganditori (toeretician si practicant) bun cunoascator al artei protocolului. In timp “Protocolul ajunge sa se extinda ulterior din Orient pana in Imperiul Roman, unde capata o conotatie pur religioasa care se rasfrange nemijlocit asupra semnarii acordurilor” p.9. Astfel “Monarhiile europene medievale sunt, practic, cele care au definit si impus reguli de protocol si ceremonial care stau la baza actualului protocol european”p. 9.
Ar fi bine sa constatam ca Protocolul universal, 90 % este de inspiratie franceza.
Cartea “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie” este “prima opera romaneasca care trateaza in forma scrisa chestiuni de protocol. Dimitrie Cantemir contribuie la institutionalizarea normelor in materie de protocol explicand rolul protocolului si ritualizarea sau rutinizarea lui in cartea sa “Descriptio Moldaviae “.
Influenta occidentala de origine franceza a avut loc in timpul domniei lui A.I.Cuza. Prima institutionalizare moderna a protocolului in Romania se realizeaza insa in timpul lui Carol I astfel “Prin proclamarea Romaniei ca regat incepe o modernizare si adaptare la reguli europene.” Pag 28.
Exista si un capitol dedicat drapelului, stemei si imului Romaniei. Istoria fiecarui simbol in parte este binevenita pentru a mai resuscita aceste simboluri ce odinioara, dar nu demult, starneau pasiuni puternice. La acel capitol veti intalni obligativitatea legala de a se intona, de a canta imnul in ciclul gimnazial si general. Se mai oboseste cineva sa ne spuna ca nu se mai respecta demult aceste prevederi legala? Multi nici nu stiu ca exista…
Nu trebuie sa ignoram sau sa subestimam valoarea protocolului, ceremonialului etc. Diplomatia publica si brandul de tara reprezinta instrumente de comunicare prin care tarile reusesc sa se defineasca pe plan international dar, feldeinta reprezinta spiritul, firea, inima ce guverneaza actiunea fie si pe plan international.
