Romanul “Festinul ciorilor” al lui G.G.Martin, al patrulea volum din seria “Cantec de gheata si foc” se metamorfozeaza intr un veritabil manuscris al mortii ce prezinta sub forme caleidoscopice dansul de taciune al pasarilor ce canta sfarsitul.Incepe si un festin…
Odata cu trecerea timpului personajele se maturizeaza,comportamentul si actiunea lor converg pana in punctul in care suntem tentati sa credem ca natura umana este sensibila in raportul de alteritate,in raportul de intentie/eroare sau macar in registrul particular al marilor greseli.Personajele ajung victime ale exceselor sfartecate asemeni unei combustii interne de caracterul amfoter tutelar ce devine ritmul necrutator al metamorfozei.Moartea se infructa din conflictul frugal universal al puterii.Totul devine lichid, sideful si gheata ce odinioara sculptau personajele parca se topesc.Nu ramane decat baltoaca unor ciori ambulante.
Un personaj precum Cersei aluneca abisal in vertijul timpului pentru simplu fapt ca e lichid.Totul intra intr-un proces de “meltdown” camuflat de acalmia ciorilor.
Conspiratia si conflictul se transforma intr un razboi invizibil dar prezent,ce-l simtim poate mai real decat este , si-l ascundem cu mai multa pricepere si abilitate decat am dori sa aratam .Din acest motiv “Festinul ciorilor” este o spovedanie reala si nerecunoscuta impinsa la marginea subconstientului cu presul si pretul unei nebunii abjecte golita de identitate.
Baltoaca nu este decat oglinda superioara a sinelul nostru.
Festinul ne apartine dar ne mananca de vii.
