“Predispozitia spre cruzime a fiintei umane sau a subiectilor selectati nu poate fi conectata cu nici un fel de variabila genetica, culturala, de gen sau demografica “ p.XV
Cartea “Manual Antimanipulare “, apartinand profesorului Stefan Stanciugelu, are o anumita recurenta bibliografica (Aristotel “Organon”, N.Machiavelli “Principele”, Sun Tzu “Arta razboiului”,) care include experimentele fundamentale din psihologiasociala (nu avem referinte la psihosociologul roman Serge Moscovici “ si nici la conceptul de “reprezentare sociala”) dar contine si o recrudescenta nobila. Recomonad si o lectura suplimentara din Platon si anume “Dialogul cu Sofistul”.
Cartea se adreseaza in general segmetului educat cu profesii liberale (ziaristii, oamenii din presa fiind prioritari in comprehensiunea si aplicarea ei) si in particular individului,cetateanului informat,constient si liber (intreg) ce cunoaste si revendica dreptul la o libera informare si formare de opinie. Spiritul intregii carti se refera la “Cum sa evitam Manipularea” cand manipularea este un proces complex, opac cu o capacitate considerabila in modelarea atitudinilor si comportamentelor (la nivelul societatii, diverselor grupuri si al individului mediu standard). Dupa cum declara si autorul “ea isi propune sa influenteze stiintific”p. XI. Ar fi important de mentionat ca spiritul stiintific (rational.logic) nu este o caracteristica constanta a poporului roman astfel scriitorul paseste intr-o logica a necesitatii si anume a pregatirii capitalului uman pentru concurenta, competitia (fie ea si electorala) din viitor. Cartea contine si un aspect prospectiv demn de luat in calcul.
Sa nu omitem o observatie tumultoasa, usor amara pe fondul iluziilor ce inconjoara democratiile actuale ”este greu de acceptat ca aceleasi tehnici de propaganda sunt folosite atat de regimurile totalitare, cat si de regimurile democratice” p.19
Politicienii folosesc din plin aceste tehnici de manipulare una din ele fiind Tehnica Dromichaites” prin care se declanseaza anumite arhetipuri din inconstientul colectiv “provocand acea obsesie a entropiei sociale pe care o are orice comunitate-frica de dezordine si de disolutie a comunitatii.” P. 19
Experimentul lui Milgram revizuit (pe care il gasiti detaliat in carte) este o dovada a naturii umane supusa influentei unei autoritati (fie ea si abstracta). Apare si o axioma ca urmare a acestui experiemnt si anume ca “un mediu social care construieste o situatie de obedienta sociala”.
Concluczia este absolut relevanta in procesul de legitimare a unui regim politic actual “o eventuala observatie potrivit careia ne-am naste sau am avea cu totii o gena oarecare de tortionar este total eronata” p. XIV.
Astfel , Totul depinde de o instanta de autoritate.
