Miercuri, 21 decembrie si joi, 22 decembrie la Sala Palatului a avut loc Gala Craciunului Vienez, traditie care a implinit 10 ani de existenta. In fiecare an publicul are parte de un Craciun pe ritmul muzicii clasice vieneze.
Editia aniversara de anul acesta l-a avut invitat special pe violonistul Edvin Marton. Alaturi de el au fost European Royal Orchestra, sub bagheta dirijorului austriac Gottfried Rabl, dirijorul Orchestrei Simfonice Radio din Viena. Edvin Marton este considerat unul dintre cei mai talentati violonisti la ora actuala, el detinand o vioara Stradivarius, veche de peste 300 de ani in valoare de patru milioane de euro.
Repertoriul a fost compus din doua parti: o parte in care Gottfried a imbinat cantece moderne cu repertoriu clasic, iar in partea a doua Marton si-a etalat talentul ca dirijor si violinist aducand pe scena nepretuita vioara. Concertul a inceput pe ritmurile melodiei Waltz nr.2 (Dmitri Shostakovich), moment in care oricine s-ar fi putut gandi: ” si ce-ar putea fi mai bun de atat?”. Si totusi a fost. Alaturi de La Traviata sau Walzer Medley, Gottfried Rabl si orchestra au imbinat melodii din Love Story, Celine Dion, Titanic, Hava Nagila sau My way.
Publicul a reactionat incantat participand activ cu aplauze. Orchestra a fost “ajutata” la cateva melodii de cantareti de opera. Prima parte a repertoriului a fost perfect inchegata, melodiile curgand firesc antrenate ireprosabil de vitalitatea lui Rabl.
Dupa o pauza de aproximativ 10 minute, orchestra a revenit pentru partea a doua a spectacolului. Atunci cand Edvin Marton a intrat pe scena, sala a reactionat puternic apaludand zgomotos. Vizibil inca in dureri de la cazatura de acum 3 zile, Marton a dirijat cu patos, intretinand publicul cu zambete, miscari din solduri si invitatii la aplauze. Dupa a doua melodie a disparut dupa scena ca apoi sa reapara cu pretioasa Stradivarius. Marton si-a inceput repertoriul cu Vivaldi. Au urmat melodii din repertoriul lui Suppe, Brahms si Strauss. Melodii pe care Marton stie perfect cum sa le manuiasca pentru a face pielea de gaina si celui mai mare cinic. Violonistul a coborat in public, a cantat in surdina unor domnisoare si a laudat publicul roman pentru entuziasmul aratat. Datorita apaluzelor continue Edvin Marton s-a intors aproape schiopatand pentru un mini bis pe care publicul l-a absorbit instant.
La iesirea din sala cineva concluziona perfect:” E mirific, e o descriere care nu contine nici un sfert din ce-a fost aici”.
