Motto: “Iertarea acordata prea usor poate porni dintr-un sublim moral care nu da doi bani pe justitie si care ne ingaduie sa ne laudam cu un suflet mare”.[1]
In continuarea expunerii incepute aici, incercam sa intelegem o frantura din uriasa spiritualitate ruseasca, aceea care a ajutat acest popor greu si des incercat in istorie sa aiba forta de a continua.
Daca in prima parte am apelat la filmul Tarul (“Tsar” – in engl.) in regia lui Pavel Lungin, cu Piotr Mamonov ca si co-protagonist, aici vom supune atentiei un alt film rusesc extraordinar, de acelasi regizor si cu acelasi actor principal.
Lansat in vara lui 2006, Ostrov (Insula) spune povestea pustnicului Anatoli, undeva in Rusia Sovietica. Dupa ce este fortat, in timpul celui de-al Doi-lea Razboi Mondial, sa isi omoare capitanul de vas, de catre nazisti, tanarul Anatoli se retrage in singuratatea unei manastiri izolate. Macinat si bantuit de crima facuta cu peste 30 de ani in urma, Anatoli devine un sihastru cu puteri mistice.
Evidentiindu-se de ceilalti calugari printr-o viata aspra si izolata, calugarul Anatoli isi trage “seva” spirituala – previziuni, exorcizari – dintr-o insula situata in apropierea manastirii. Aici, intr-un peisaj natural apasator, Anatoli isi inchina litaniile divinitatii, condus de lacrimi si suferinta.
O profunda poveste despre pacat si iertare, Piotr Mamonov se pare ca-si joaca viata in acest rol.
Nascut in 14 aprilie 1951, Piotr Mamonov a fost in anii ’80 lider al formatiei rock Zvuki Mu (Sunete de Mu). Dovedindu-se o figura carismatica, Mamonov incepe sa se ocupe – pe langa muzica – de actorie. In 1990 colaboreaza cu regizorul Pavel Lungin la apreciatul si multi-premiatul Taxi-Blues.
Inceputul anilor ’90 in gasesc pe Mamonov intr-o revelatie spirituala. Retragandu-se din viata artistica, actorul se converteste la ortodoxism si decide sa locuiasca intr-un sat din apropierea orasului Mojaisk, la 110 km de Moscova. Mamonov isi motiveaza decizia astfel:
“Cand am implinit 40 de ani, m-am trezit si am inceput sa imi pun intrebari importante. Cand locuiesti intr-un oras, esti expus la multe ispite. Trebuie sa lupti impotriva poftelor tale. In acea vreme (1990), parea ca cel mai important lucru in tara era sa devii membru al asa-numitei lumi civilizate. In zilele noastre, mai mult decat atat se cauta rezolvarea problemelor launtrice”.[2]
Actorul are rare iesiri in viata publica. In prezent, isi continua viata retrasa.
Asadar, protagonistul din Ostrov joaca mai mult decat un rol, isi traieste viata si crezul.
Cat despre Insula noastra, se spune ca filmul areusit sa incite constiinta religioasa prin mesaj; rolul calugarului Anatoli ii aduce lui Piotr Mamonov premiul Nika in 2007 pentru cel mai bun actor ( NIKA – premiul Academiei Cinematografice Ruse) si aprecierea patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei.
