FOTO: Georgian Vijiacu
Georgian Mihail Vijiacu are 22 de ani, e din Buzau si studiaza in Bucuresti. Face doua facultati in paralel – la SNSPA (Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative), facultatea de Administratie Europeana si la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii din Bucuresti. Georgian este dublu campion universitar la culturism al aceleiasi Universitati din Bucuresti.
“Am inceput sa fac culturism pentru ca eram foarte slab, insa o influenta a avut si anturajul – verii mei, care se ocupau deja cu sportul asta.M-au facut curios.”, explica Georgian. Slab insemnand 1,83 m si 54 de kg. Acestea erau dimensiunile la 16 ani. La 22 de ani, el ale 1,83 m si 76 de kg.
Acum are cam 4-5 ani de cand practica culturismul “din pasiune”, idee pe care-o repeta de-a lungul povestii lui.
“Intr-un regim activ ca al meu (alerg toata ziua dintr-un loc in altul, fac cu placere culturismul, studiez) este esential sa ai o dieta special gandita si construita pentru nevoile tale”, tine sa clarifice.
In cazul lui, diferenta este ca, de cand a inceput culturismul, a trecut de la trei la cinci-sase mese pe zi.
Dieta unui culturist
Georgian si-a facut sistemul de hrana “dupa capul meu” – cu documentare si greseli.
In 2012 s-a bazat foarte mult pe carbohidrati, pentru ca in anii anteriori a pus accent pe definirea muschilor.
Imi explica faptul ca o dieta difera de la un metabolism la altul, fiecare trebuie gandita pentru a fi raportata direct la limitele si nevoile persoanei in cauza.
“Eu, avand un metabolism accelerat, am nevoie de hrana consistenta si la intervale scurte”, coroboreaza informatiile deja spuse.
Inceput in forta… la sala de forta
Primul lui contact cu ideea de concurs de culturism a fost in 2008, in Buzau. Acolo si atunci, Georgian a participat la o intrecere pentru culturisti organizata de sala de forta pe care el deja o frecventa.
Rezultatul? “Am luat locul trei… insa, depinde cum vezi situatia”, imi taie elanul de admiratie. “Am luat locul trei din trei participanti.” Admiratia a ramas, plus o repriza de ras zdravan.
In 2009 a urmat un alt concurs, in acelasi loc, cu rezultate asemanatoare.
Iar in acel an a venit in Bucuresti.
Putina tehnica, niste proteine si generozitate
Conform lui Georgian, culturismul se bazeaza pe doua etape:
– in primul rand, cresti foarte mult in masa musculara pana la concurs, in decursul multor luni;
– pentru ca apoi – cu doua luni inainte de concurs – sa slabesti prin pierderea tesutului adipos (apa si grasimi), ca sa ramana doar fibra musculara. Astfel sistemul muscular ajunge sa fie foarte definit si pregatit pentru concursul de culturism.
Cum pierzi tesut adipos? “Reduci cantitatea de carbohidrati, scazi grasimile si cresti nivelul de proteine”, asigura Georgian explicatia.
Cu privire la proteina artificiala – acel praf pe care culturistii il amesteca in apa sau lapte, ca supliment pentru dieta – Georgian spune ca ia de cinci ani, de cand s-a apucat de sportul asta. “Nu este periculos, adica e facut din chimicale – dar in conditiile in care painea de azi e din chimicale – nu stiu cat de nesanatoasa e proteina artificiala. Nimic din comert nu mai e sanatos”, continua el.
De altfel, campionul spune ca „prin proteina artificiala nu faci altceva decat sa suplimentezi mesele pe care le ai deja, deoarece culturismul inseamna efort si, deci, o alimentatie normala nu ar fi suficienta ca sa poti obtine rezultatele dorite”.
In Bucuresti, face culturism la sala Facultatatii de Drept a Universitatii. In 2010 a participat la primul concurs organizat de Universitate prin profesorul Remus Dumitrescu. In 2011 a facult la fel.
In 2010 si 2011, Georgian iese campion al facultatilor din Universitatea din Bucuresti.
Mari avantaje materiale nu sunt – o cupa si o diploma – dovada ca el face treaba asta dintr-o pasiune si ca a fost culturismul si concursul si nu invers.
“Din 2011, usor-usor, a fost o predare de responsabilitate privind concursul – de la profesorul Dumitrescu la mine. Practic, in 2012, eu voi organiza tot concursul de culturism.” Chiar dupa intalnirea noastra, urma sa mearga la Pitar Mos ca sa vada o sala, cautand “un loc mai mare pentru concurs.”
L-am intrebat daca in 2012 o sa mai participe la concurs – “da, particip ultima oara si apoi ii las si pe altii sa castige.”
