FOTO: www.sighet-online.ro
Familia Bratianu este o veche familie romaneasca de boieri. Inceputurile acesteia sunt mentionate documentar inca din secolul al XVI-lea (1501-1600), in judetul Arges. Acolo, educat in conacul Tigvenilor, bunicul celor ce vor purta numele de Bratianu este inmormantat in prima biserica domneasca a romanilor (1386), la Curtea de Arges.
Fie ca vorbim de Ion C. Bratianu, Dumitru C. Bratianu, Ion I. C. Bratianu, Vintila I. C. Bratianu , Gheorghe I. Bratianu s.a., aducem in discutie nume cruciale in istoria moderna a Romaniei.
Legati prin nume, familie si traditie, dar si prin politica si eruditie, acestia sunt oamenii care au devenit si au ramas una din marile dinastii ale tarii noastre – Bratienii.
In continuare, National Magazin va propune cateva randuri comemorative in cinstea si respectul lui Gheorghe I. Bratianu, astazi – la 114 ani de la nasterea lui.
Gheorghe I. Bratianu – om politic, istoric, academician
Nascut la 28 ianuarie/3 februarie 1898 la Ruginoasa (judetul Iasi), ca fiu al lui Ion I. C. Bratianu si al Printesei Maria Moruzi-Cuza, tanarul Gheorghe Bratianu isi manifesta vocatia pentru istorie de mic. Gratie mamei sale, Gheorghe are parte de o educatie solida inca din copilarie.
In 1916 absolva Liceul National din Iasi, iar dupa se inroleaza voluntar in armata, pentru Primul Razboi Mondial (1914-1918). In 1917 revine acasa, ranit. Se inscrie la Facultatea de Drept din Iasi pe care o absolva in 1920.
In 1924 este ales profesor universitar la catedra de istorie a Universitatii din Iasi, pentru ca in 1940 sa ocupe aceeasi functie, de data aceasta la Universitatea din Bucuresti.
In 1929 obtine doctoratul in istorie la Universitatea Sorbona din Paris, cu teza: “Istoria Marii Negre”.
La inceputul anilor ’30, Gheorghe Bratianu refuza propunerea unui post de ministru in cabinetul Majestatii Sale Regele Carol al II-lea al Romaniei (1930-1940). Acest moment da nastere unor tensiuni si scindari in Partidul National Liberal (PNL), partid fondat si imprimat cu identitatea Bratienilor.
Iata ce este scris in biografia sa de pe site-ul “Centrului de Cultura Bratianu” dedicat Bratienilor:
“Vintila Bratianu, seful PNL, nu a inteles de ce Gheorghe a acceptat sa-l vada pe Carol si l-a mustrat. Gheorghe isi organizeaza atunci propriul sau partid, zis PNL-<
Anul 1942 ii aduce titulatura de membru al Academiei Romane.
Intre 1940-1947 indeplineste functia de director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucuresti.
Ca urmare a ultimatumului sovietic la adresa Guvernului roman, din 28 iunie 1940, Gheorghe este mobilizat si pleaca pe front.
La 23 august 1944, Gheorge Bratianu se vede in postura de intermediar intre Dinu Bratianu, liderul PNL, si Majestatea Sa Mihai I, Regele Romaniei.
In 1947 este suspendat de la Universitate si de la conducerea Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”.
Din acest moment, Gheorghe Bratianu este supus presiunilor comuniste. Reuseste, totusi, sa termine cateva lucrari istorice importante.
In noaptea de 5 spre 6 mai 1950 este arestat pentru ca, ulterior, sa fie inchis la Sighetu – Marmatiei. Aici cade victima opresiunii comuniste: Gheorghe I. Bratianu moare intre 24 si 27 aprilie 1953, “in circumstante asimilare unui asasinat” – asa cum este mentionat in biografia sa de pe site-ul “Centrului de Cultura Bratianu”.
Neagu Djuvara despre Gheorghe Bratianu
Istoricul roman de origine aromana, Neagu Djuvara, da cateva detalii despre personalitatea Gheorghe Bratianu, in cartea sa: “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” (editura Humanitas, Bucuresti, 2010).
Din postura de istoric, Gheorghe Bratianu a sustinut cu “tenacitate si rigoare stiintifica” (conform site-ului “Centrului de Cultura Bratianu”), teza continuitatii poporului roman in spatiul tarilor romane.
Aceasta teorie a continuitatii, asa cum arata Neagu Djuvara in cartea mai sus mentionata, face referire la momentul 271-272 d. Hr., cand Imparatul roman Aurelian ordona evacuarea provinciei ocupate Dacia. O data cu armata si administratia locala, o parte din populatia romana – mai instarita – din orase si “villae” (fermele marilor proprietari de pamant), ingrijorata ca nu va mai fi protejata de armata romana, paraseste si ea colonia de la nordul Dunarii si se refugiaza la sudul fluviului (“O scurta istorie a romanilor”, pag. 20-21).
Iata ce mai scrie istoricul Neagu Djuvara in continuarea acestui subiect:
“(…) Unii istorici germani, apoi istoriografia oficiala ungara au sustinut teza ca toata populatia Daciei nord-dunarene a fost atunci (271-272 d. Hr. – n.a.) evacuata, ca aceasta mare provincie s-a aflat dintr-o data golita de intreaga populatie de limba latina. Dar aceasta teorie n-a aparut decat acum vreo doua sute de ani, adica o data cu nasterea constiintelor nationale si ivirea pretentiilor nationaliste in toata Europa! (…)” (pag.21).
In plus, in aceeasi carte, Neagu Djuvara il mentioneaza pe Gheorghe Bratianu drept unul dintre cei mai importanti aparatori ai vechii legende a “descalecatului” lui Negru Voda din Tara Fagarasului – momentul istoric al aparitiei primului stat roman organizat – Tara Romaneasca (sfarsitul sec. XIII – inceputul sec. XIV).
In acest context, citam din aceeasi sursa:
“(…) De la o vreme insa, cativa istorici de valoare, ca Gheorghe Bratianu sau Serban Papacostea, au reactionat impotriva acestei teorii (conform careia traditia descalecatului lui Negru Voda este o inventie – n.a.), considerand ca traditia orala avea un sambure de adevar. (…)” (p.56).
Incheiem aceasta scurta prezentare a personalitatii lui Gheorghe I. Bratianu, cu deviza Bratineilor, asa cum este prezentata pe site-ul “Centrului de Cultura Bratianu”:
“Legea neamului ne leaga!”
Gheorghe I. Bratianu (28 ianuarie/3 februarie 1898 – 24/27 aprilie 1953)
3 februarie 2012 – 114 ani de la nasterea sa
Nota: Pentru mai multe fotografii cu Bratienii, accesati: http://www.ccbratianu.ro/images/galerie/index.htm .
