Despre Dragomir Hurmuzescu aflam ca s-a nascut in 1865 si a ramas in constinta poporului ca fiind fondatorul primei emisiuni radio. Tot de numele lui sunt legate lucrari din domeniul fizicii, dar si lucrari romanesti si straine de natura stiintifica.
A devenit foarte repede membru corespondent al Academiei Romane, dar si presedinte al Societatii de difuziune radiotelefonica, datorita capacitatilor sale intelectuale.
S-a remarcat inca din liceu, cand, a inceput sa dea lectii de limba franceza, dar si datorita afinitatii sale pe care o avea pentru materiile exacte, la care se remarca primul.
Pentru ca stia ce avea sa faca mai tarziu, s-a inscris la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, mai exact, sectia de matematica-informatica, dar asta nu l-a impiedicat sa aiba colaborari cu diferite ziare si reviste ale epocii. Doctoratul l-a urmat la Universitatea din Sorbona, unde a avut ca mentori pe savantii Jules Henri Poincare, Gabriel Lippman, Joseph Bertrand, de la care a dobandit o vasta cultura in ceea ce priveste stiinta si filosofia.
Sub conducerea lui Gabriel Lippman, a lucrat in cadrul Laboratorului de cercetari fizice din Sorbona, unde a avut diversi colegi printre care s-a numarat si Maria Slodovska, cunoscuta de noi sub numele de Marie Curie.
In munca sa de laborator, Dragomir Hurmuzescu s-a ocupat de perfectionarea electroscopului, punand bazele unui nou gen de izolator bazat pe sulf si parafina, dandu-i numele de dialectrina.
„Electroscopul Hurmuzescu” a inceput sa fie din ce in ce mai folosit, iar printre cei care l-au folosit in cercetarile lor, se numara si Marie Curie si sotii Pierre, instrument ce i-a ajutat pe acestia sa descopere radiul.
Dragomir Hurmuzescu e autorul mai multor cercetari originale si studii de natura stiintifica, pe care le-a publicat in „Analele Academiei de Stiinte” dar si in „Buletinul Societatii Franceze de Fizica” din Paris.
A locuit in Franta pana in anul 1896, dupa care s-a reintors in tara natala, unde a fost numit conferentiar de matematici generale, in cadrul Universitatii de Stiinte din Iasi.
De numele sau este legata catedra de Caldura si Electricitate, din cadrul Facultatii de Stiinte, pentru ca el este cel care a infiintat-o.
Mai tarziu, in anul 1901, este infiintata „Societatea de Stiinte” din Iasi, la initiativa sa, unde Hurmuzescu a fost secretar de redactie. Trei ani mai tarziu a stat la carma Ministerului Instructiunii Publice, unde a a indeplinit functia de secretar general. In acest timp, a reorganizat invatamantul stiintific liceal, el fiind cel care a pus bazele acestui proiect.
Pentru ca s-a dedicat in totalitate cercetarilor ce tin de domeniul matematicii si fizicii, s-a indreptat catre studierea modificarilor mecanice, fizice si chimice ale diferitelor corpuri ca urmare a magnetizarii. Nu s-a oprit aici si a studiat si fenomenul aparatelor electrice de masura, a facut cercetari asupra determinarii radioactivitatii petrolului, dar si a apelor de la Slanic Moldova, avandu-i pe N.Patriciu si E. Severin
Dragomir Hurmuzescu a fost responsabil de introducerea si dezvoltarea rediodifuziunii in Romania. Si-a lasat pregnant amprenta asupra sectiei de radiotelecomunicatii la Institutul Electrotehnic al Universitatii din Bucuresti, pe care, el a infiintat-o, de altfel.
Anul 1924 este anul in care a fost plasat primul post de emisie radiofonica din tara, sub conducerea lui Dragomir Hurmuzescu, in cadrul Institutului Electrotehnic. De asemenea, primul receptor radiofonic este legat tot de numele lui Hurmuzescu, receptor care permitea auditia emisiunilor publice, care se dadeau de doua ori pe saptamana.
In 1925 a infiintat cu ajutorul colaboratorilor de la Institutul Electrotehnic, „Asociatia Prietenilor Radiofoniei”, al carei presedinte a fost. Se poate spune ca Dragomir Hurmuzescu a fost un deschizator de drumuri in ceea ce priveste fizica, dar mai ales cercetarea stiintifica.
Activitatea stiintifica, dar si de cercetare i-a fost recunoscuta si rasplatita printr-o serie de distinctii, bucurandu-se de includerea numelui sau in diferite foruri stiintifice din tara si din strainatate
Inca din timpul studiilor efectuate in Franta, a fost ales membru al „Societatii Franceze de Fizica”, membru al „Comitetului savantilor straini din Franta” si membru al „Societatii Fizicienilor Germani”.
A avut lucrari celebre precum: „Caldura si electricitate”, „Electricitate generala si aplicata”, „Telegrafia fara sarma cu ajutorul undelor electrice”, „Dialectrina, un nou electroscop”, „Radioactivitatea petrolurilor romane”, „Radioactivitatea apelor minerale din Romania”, „Viitorul industriei electrice in Romania”, „Efectul Zeeman si magnetonii”.
In memoria fizicianului roman, UNESCO, a recomandat ca intreaga comunitate stiintifica mondiala sa-l sarbatoreasca.
S-a stins din viata in anul 1954, la masa de lucru, unde isi redacta memoriile.
