Rodica Obancea este Executive&Team Coach, ACC si Coaching Partner Hart Human Resource Consulting.
“Performanța este zona care ma inspira pe mine sa antrenez; activez ca și coach din 2007 și am lucrat cu clienți din variate industrii pe obiective ce țin de performanța, atingere de rezultate ambitioase. Stilul meu de coaching este unul care provoaca depasirea limitelor, obstacolelor, dar si intareste increderea in propriile abilitati de a atinge rezultatele”.
Nmz: Cum a inceput Successcoaching?
Rodica Obancea: Successcoaching a inceput in momentul in care am renuntat sa lucrez intr-o corporatie. A fost bazat pe ideea de a aduce valoare, de a fi o femeie de succes si de a vedea succesul si celor din jurul meu.
Cu ce gand te-ai apucat de coaching? A fost ceva premeditat?
Pe mine drumul m-a adus aici. In liceu visul meu era sa devin psiholog. Era vremea aceea cu serialul Dallas si toata lumea se ducea la psiholog. Mi-am spus ca trebuie sa fiu si eu unul dintre ei. Asta am si facut. Dupa ce am terminat facultatea, am inceput sa practic in zona asta. La scurt timp dupa mi-am dat seama ca nu tot ce zboara se mananca. E poate un cliseu, dar este total adevarat. In psihologie nu castigam foarte multi bani, nu reuseam sa am o practica sustenabila din care sa fiu multumita. A urmat apoi al doilea pas important: m-am decis ca cel mai simplu pentru mine ar fi muncesc intr-o corporatie.
Ai ales modelul clasic! De ce?
(rade) Da. Am intrat intr-o corporatie si mi-a placut. Am evoluta frumos pana la functia de manager.
Cum crezi ca a evoluat coaching-ul in Romania in ultimii 4 ani?
Evolutia e destul de accentuata, in sensul ca in ultimii ani sunt destui de multi oameni care si-au dorit sa fie coach. Unora li s-a parut cumva exotic, poate “la moda”, altora le-a placut si au urmat-o pur si simplu. Insa, in momentul acesta, coaching-ul este un cuvant care a inceput sa se demonetizeze. De ce? Pentru ca toata lumea se pricepe sa faca coaching si il face intr-un mod mai putin profesionist fara sa tina seama ca aceasta profesie are o etica si o deontontologie si ca exista cateva competente de coaching care definesc practica. A ajuns cumva sa fie la fel de popular ca fotbalul, insa sunt putini fotbalisti foarte buni . Pe piata sunt multi in organizatii care cred ca au facut asta toata viata, insa confunda coachingul cu alte tipuri de intervenii: feedback, mentoring, consultanta..Am intalnit putini manageri care sunt sufficient de modesti pentru a-I dezvolta pe altii sau sufficient de increzatori pentru a fi agenti ai schimbarii. Sunt active implicata in a arata care este diferenta intre amatori si profesionisti, in coaching.
Sa inteleg ca sunt destui de multi pe piata fara pregatirea necesara?
Da! Sunt foarte putini cei care au urmat un demers sustinut in zona asta si foarte multi din zone conexe care si-au adaugat la cv si coachingul.
Totusi de la a lucra intr-o companie pana la a fi un freelancer este cale lunga…
Da, dar eu m-am simtit ca pestele in apa. A fost mediul meu. Sunt nascuta sa fac asta. Uite, de exemplu, pe vremea cand eram psiholog eram tot un freelancer, apoi, a urmat corporatia. Toate slujbele trecute au avut putin din a fi pe cont propriu. Lucrand in cadrul unei organizatii imi lipsea partea de libertate, de autonomie, de a face lucrurile din perspectiva mea. Asa ca atunci cand am intalnit coachingul, am simtit ca rezonez cu profesia aceasta si ca ma reprezinta. Asa ca m-am decis sa devin coach. Sa combin tot ceea ce stiam, sa le adun si sa folosesc toate competentele dobandite in a adduce valoare.
Te-ai mai intoarce intr-o corporatie daca ai putea?
Cumva am facut-o deja. Lucrez cu multe corporatii, dar din alta pozitie
Care ar fi numarul de client cu care lucrezi?
Nu am o evidenta atat de strica, in sensul ca lucrez in special corporate, business to business. Uneori ei vin la mine, alteori eu ma duc la ei. Lucrez cu manageri, directori, echipe – sunt implicata in mai multe proiecte simultan.
Ti se pare saturata piata de coaching?
Nu se poate spune ca piata e saturata. Cred ca inca nu s-a decantat. Stii cum o vad eu? Ca pe un pahar cu apa in care pui pietre mai mici, mai mari, dar si nisip. Din perspectiva mea este o piata emergenta, care mai are nevoie de timp sa se maturizeze.
Crezi ca in ultimul timp companile din Romania si-au dat seama care ar fi beneficiile de a lucra un coach?
Da. Uite, acum 10 ani nu erau multe companii romanesti care aveau nevoie de coaching. Coachingul inseamna schimbare, transformare – ca sa obtii rezultate diferite, ai nevoie sa actionezi in mod diferit. Iar nevoia de schimbare exista si a existat intotdeauna…dar abia in ultii 20 de ani a aparut si coachingul. In acelasi timp cu evolutia internetului si a tehnologiei.Este o profesie cu emergenta la fel de mare. In Romania coachingul a intrat cu ajutorul consultantilor si coachilor straini care erau adusi de corporatii aici. Dar nu totul poate fi alb sau negru. Nu orice companie are nevoie de coaching, ci depinde si de nivelul de dezvoltare.
Te-ai vedea facand si altceva?
Momentan vreau sa duc profesia asta la un alt nivel , dar cine stie? Sotul meu vrea sa ne deschidem un restaurant, deci orice lucru este posibil.
Un om care munceste atat mult mai are timp liber si pentru el?
Da. Imi place sa muncesc si am invatat sa muncesc relaxat si sa ma bucur de ceea ce fac. Toata luna august am fost in vacanta. Recent am fost si in Austria, am vrut sa experimentez un pic din mancarea si traiul celor de acolo. Sunt vegetariana de ceva timp, iar zona pe care mi-am ales-o merge tocmai pe aceasta idee.
De ce vegetariana?
De ce nu? (rade) Nu a fost o decizie impusa, a fost mai degraba drumul care m-a adus aici. La un moment dat am simtit ca nu mai vreau sa mananc carne si am respectat aceasta nevoie.
Daca maine ai muri, ce ai regreta?
Daca maine as muri nu as avea regrete. Nu pot spune ca imi pare rau ca nu am facut ceva. Nu! Am facut tot ce mi-a trecut prin cap. Nu a fost simplu, nu toata lumea m-a inteles, dar am dat viata viselor si asta e o mare realizare pentru mine. Daca as muri maine las oameni in spate pe care i-am ajutat sa aibe succes si sa sa dezvolte pe toate planurile. Am avut un impact in viata oamenilor cu care am interactionat.
Deci toate visele tale au fost duse la bun sfarsit? Mai ai un vis acum?
Imi doresc sa scriu o carte. Nu este un sablon asa cum probabil gandesti, este o mare dorinta. Am multe idei pe care le-am cules si pe care le-am vazut functionand in zona de management si mi-ar placea sa le pun cap la cap, si sa vad ce iese.
