Intr-o zi cu soare din saptamana trecuta… spre sfarsitul saptamanii daca imi aduc bine aminte, am plecat cu prietenul Andrei Hogas , sa vedem srtadiul in care se afla lucrarile la proiectul de care este tare mandru EVO Residence de la Bragadiru ! Soarele imi zambea si ma mangaia prin parbrizul masinii , eu imi muscam buzele gandindu-ma ce bine mi-ar prinde o tigara iar prietenul Andrei se felicita pentru ca tocmai se gandise sa puna gazon la casele pe care le are in lucru … ca odata cu casa sa creasca si iarba … si eventual un pomisor doi in fiecare curte … si cateva zorele si craite plantate pe langa gard … sa dea cat mai mult senzatia de ÄCASA „celor care vor fi beneficiarii proiectului. Trebuie sa recunosc … din cand in cand … nu foarte des … avem idei asemanatoare !
Am ajuns intr-un final la locul unde cu ceva vreme in urma cand am trecut eu ultima data prin zona… era decat un loc plin de buruieni… ca cativa macesi razleti… multi ciulini si cava corcodusi salbateci… de unde in primavara mi-am sterpezit dintii ca cateva acriturri de sezon.
Acum, am avut surpriza placuta sa vad deja cum peste temelia inalta si solida incepusera deja sa se ridice zidurile, sa se contureze ceea ce urmeaza sa fie mandria lui Andrei si a colegilor sai care au incredere si au demarat impreuna acest proiect. Zidurile rosii si solide ,,.. pline de consistenta …trase parca la linie … incep sa creasca spre soare … din ce in ce mai mult.
N-am intrat bine in curte ca am si fost intampinat de o catea slabanoaga si lauza… cu tatele atarnand pana in pamant… supta si plina de grija pentru cei 6 pui pe care ii tine ascunsi intr-un tufis.
Nu ma pricep foarte bine, dar ma uitam cu uimire cat de frumos cresc aceste doua case … aici la margine de Bucuresti…cladite de o echipa de vlajgani frumosi si puternici cu ochii albastrii ca cerul senin sau de un verde ca valurile lacurilor de munte, flacai veniti de la Vaslui, de pe dealurile Husilor, cu vorba dulce dar hotarata… ca Busuioaca de Bohotin, cu palmele muncite… mari cat lopetile care stiu sa aseze caramida dupa caramida, zid dupa zid dar care stiu si sa invarta facaletul in mamaliga, sa-si spele cu blandete hainele sau sa-si mangaie cu gingasie femeia iubita.
Andrei a dat ultimele indicatii …pentru trasarea aleilor… a stabilit materialele pentru urmatoarele etape de lucru si … s-a mai consultat cu echipa de lucru pentru detalii. Eu…izgonit de cateaua care se pare ca nu prea ma simpatiza… am inceput sa colind prin zona pe campurile din jur pline de maracini si plante medicinale, de macesi…plini de bobite portocalii care dupa prima bruma vor fi numai bune de cules. In mijlocul campului am descoperit cu bucurie un corcodus salbatic, care inca mai pastra intre crengile lui o multime de boabe negre … zemoase si cu un gust dulce acrisor … ( pe care cateaua nu l-a apreciat ) pentru ca nu imi place ca sa se piarda nimic… din minunile naturii… si pentru ca inca nu aveam nicio tigara si simteam nevoia sa rontai ceva… le-am cules aproape pe toate …lasand cateva in pom si pentru pasarelele care vor petrece o toamna mai lunga pe meleagurile astea.
Intre timp, echipa a luat o pauza de la ridicarea zidurilor si a pregatit masa. o masa simpla taraneasca, sanatoasa … care imi amintea de vremea cand mergeam in claca … la padure , la niste prieteni din Maramures. Mamaliga vartoasa, cu branza de oaie „de la Moldova”, cu cartofi prajiti si ficatei de pui… Un adevarat festin… ! Apropierea de natura … si munca in aer liber , face pofta de mancare … si la o asa masa, cine poate sa faca mofturi ?
Dupa ce am mai aruncat o privire plina de dorinta spre casele care se ridica…si care la un gand… cred ca ar fi un camin minunat si pentru mine la un moment dat… cu o curticica, cu cativa pomisori feructiferi, cu doua trei puicute ( a se citi gaini… si un cocos ). dupa ce am stabilit unde vor fi plantate zorelele si craitele… in privirile lungi si lenese ale catelei toropite de soare si ale baietilor care savurau o tigara dupa masa… am plecat si noi inapoi spre Bucuresti.
Strangeam in brate … ce ?.. Punga cu corcoduse negre .
Am ajuns acasa , eu multumit de calatoria facuta iar Andrei fericit de stadiul in care se afla proiectul sau EVO Residence !
M-am tot gandit ce as putea sa fac din corcodusele alea… si pana la urma , pentru ca mai aveam niste prune… am hotarat sa fac un compot … bun si racoritor in zilele astea de sfarsit de vara.
Un compot de austeritate… caci sunt la regim de slabire … si nu numai . Asa ca am tras o oala de compot … din jumatatede kg de corcoduse , jumatate de kg de prune si coaja alba de la un pepene verde ! Nu ma intrebati reteta ca v-o dau alta data !
Acum insa va spun ce am facut cu cealalta jumatate .
Asteptam duminica o vizita si cum nu aveam niciun desert… si gasind in congelator un pachet de foi de placinta …. am zis ca merita incercat … !!!
Si a iesit …
Am darabit, cum ar spune ardelenii (bucatit , tocat … ), prunele si corcodusele … dupa ce le-am scos samburii si le-am pus cu 4 linguri de zahar si un pahar de apa sa fiarba si sa scada ca pentru un gem. Am pus putina nucsoara si ghimbir, un praf mic de scortisoara si ceva zahar vanilat si le-am lasat sa se faca chiselita. Cand am simtit eu ca a fiert destul…. ca sa se lege umplutura am gandit eu sa pun 3-4 linguri de gris… ca asta nu schimba nici gustul, nici aroma , nici culoarea… ci decat creste si da consistenta.
Dupa ce s-a racit putin… am luat cate o jumatate de foaie de placinta unsa bine cu ulei…. cu pensula … ca si cum ai face o pictura fina cu tiganca cu sanii goi… si a am rulat strudele cu umplutura de care eu unul nu am mai auzit pana acum ! STRUDEL CU CORCODUSE !!!
Foarte tare !… cum ar spune un prieten…
Unse cu ou si lapte si presarate cu mac… sau daca le vrem de post …unse cu un sirop de fructe sau cu putina miere … si presarate cu acelasi mac… arata bine…in prima instanta !
Cuptorul bine incins, caldura mare, putin suflet… si gata strudelul.
Scos din cuptor si pudrat fierbinte cu zahar pudra cu aroma de vanilie…. este o adevarata incantare !
POFTA BUNA !!!
Va dati seama … sa stai la o astfel de casuta… sa iti culegi fructele din pomisorul tau… si la apusul soarelui…mangaiat si sarutat de razele portocalii… impreuna cu familia si toti cei dragi… sa stai la aer curat, departe de praful si poluarea Bucurestiului si sa iti savurezi … STRUDELUL CU CORCODUSE ….
