De multe ori, atunci cand ni se adreseaza o intrebare cautam, constient sau nu, raspunsul “corect”. Aproape ca nici nu mai conteaza importanta intrebarii. A devenit un automatism gasirea unui raspuns pe care majoritatea sa-l considere corect, orice alt aspect estompandu-se si ajungand chiar sa dispara. Originalitatea isi pierde astfel din contur, lasand loc doar formelor recunoscute, acceptate, reproduse si uneori chiar copiate. Poate ca unii vor spune ca trebuie sa stii cand sa cauti raspunsul “corect” si cand sa lasi frau liber imaginatiei. Daca ne gandim, insa, ca fara creativitate actualele raspunsuri corecte nu ar fi ajuns pe buzelele tuturor, si exemple gasim intr-o diversivitate de materii, de la cele tehnice la cele umaniste, ajungem sa intelegem ca de fapt tocmai aceasta fixatie pentru raspunsul corect ne impiedica sa il gasim. Iar de pe urma acestei rigurozitati, transmisa din generatie in generatie, cel mai mult au de suferit copiii, care in loc sa fie interesati sa exploreze si sa descopere, isi vor crea o obisnuinta din a cauta raspunsurile “corecte”, indicate fie de parinti, fie de profesori.
Educatia unui copil depinde enorm de familie si scoala. Tot ceea ce invata copilul in primii ani de viata se datoreaza implicarii mai puternice sau mai slabe in formarea lui a acestor doua grupuri sociale. Prin acest interes manifestat fatis, parintii si profesorii incearca sa-i arate copilului ce e bine sa faca, ce nu, si uneori chiar de ce – spun uneori pentru ca nu intotdeauna o interdictie vine si cu o explicatie. Cei mari impartasesc, astfel, celui mic din intelepciunea lor, considerand, pe buna dreptate, ca acesta are multe de invatat si ca nu are inca discernamantul care sa-i permita luarea unor decizii in cunostinta de cauza. Toate aceste indrumari sunt indispensabile, insa la fel de necesar este ca directionarea lui sa se opreasca intr-un punct. Acela in care sprijinul se transforma in constrangere a libertatii de gandire. Creativitatea unui copil este la fel de importanta ca orice alta inclinatie nativa, de unde deducem nevoia stimularii si incurajarii ei cat mai timpurii.
Ce este creativitatea
A fi creativ inseamna a vedea acelasi lucru pe care il vad si cei din jur, insa a-l percepe intr-un mod diferit. Ca formatiune psihica deosebit de complexa, creativitatea se caracterizeaza printr-o multitudine de sensuri: flexibilitate in gandire, productivitate, utilitate, eficienta, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate.
Pentru a intelege procesul creativ este util sa facem distinctia dintre gandirea convergenta si cea divergenta. Problemele asociate cu gandirea convergenta au de obicei o singura solutie corecta. Gandirea divergenta, in schimb, cere celui care rezolva problema generarea mai multor solutii, unele dintre acestea fiind noi, de o calitate inalta si totodata functionale – intr-un cuvant, creative.
Altfel spus, creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor, insa una speciala deoarece implica probleme la care nu exista raspunsuri simple si pentru care raspunsurile populare sau conventionale nu functioneaza. In cazul copiilor, accentul ar trebui pus pe proces, adica pe dezvoltarea si generarea de idei originale, care pare sa fie baza potentialului creativ.
In identificarea acestui potential s-a pus problema daca creativitatea poate fi diferentiata de celelalte abilitati cognitive. Studii recente au aratat ca anumite componente ale potentialului creativ pot fi deosebite de inteligenta, ajungandu-se la concluzia ca cele doua abilitati functioneaza independent una de cealalta. Astfel, un copil foarte creativ nu este neaparat si foarte inteligent si viceversa.
Un alt aspect important al creativitatii este manifestarea sa in orice domeniu. A fi creativ nu se limiteaza la a avea un talent artistic. Stiinta, fara imaginatia unor oameni precum Albert Einstein sau Dimitri Mendeleev, nu ar fi putut atinge actualul nivel de cunoastere.
Creativitatea poate fi masurata
Cele mai folosite metode de masurare a creativitatii la copii sunt bazate pe fluenta ideationala. Probele referitoare la fluenta ideationala cer din partea copiilor generarea cat mai multor raspunsuri la un anumit stimul, intr-un mod asemanator brainstorming-ului. In general, fluenta ideationala este considerata a fi o calitate critica a procesului creativ. Raspunsurile copiilor pot fi interpretate ca fiind populare sau inedite, cele originale atestand potentialul creativ.
Ce anume influenteaza creativitatea
In cadrul procesului de socializare, de-a lungul anilor de scoala elementara, copiii tind din ce in ce mai mult spre conformitate. Procentul de raspunsuri originale in cadrul probelor de fluenta ideationala scade de la 50% la copiii de 4 ani la 25% pe parcusul scolii elementare, crescand apoi iar la 50% in timpul studiilor superioare. Este foarte important sa li se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gandire divergenta si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o solutie, intrucat fixatia raspunsului “corect” este impedimentul principal in calea creativitatii.
Recompensele par sa afecteze si ele procesul creativ. Desi acestea nu afecteaza numarul raspunsurilor in cadrul probelor de fluenta ideationala, ele par sa diminueze calitatea raspunsurilor copiilor si flexibilitatea gandirii lor. De fapt, orice constrangere externa pare sa reduca aceasta flexibilitate. In acest sens, anumite studii au aratat ca materialele structurate, in special cand sunt combinate cu instructiuni structurate, reduc flexibilitatea la copiii de 4 ani. De asemenea, pedagogii trebuie sa tina cont de faptul ca structura raspunsurilor unui copil este foarte subtila si ca uneori un raspuns aparent incorect ascunde de fapt o gandire complexa.
Stimularea creativitatii copiilor
Psihologul francez Pierre Oleron afirma ca “ori de cate ori un copil pus in fata unei probleme restructureaza datele problemei sau imagineaza procedeul ce conduce la solutie, independent de faptul ca este o sarcina scolara, a vietii curente sau un text, el infaptuieste o inventie.”
Pentru ca acest mod de gandire sa-l inlocuiasca pe cel conformist, adultii pot oferi copiilor un mediu care sa le permita sa exploreze si sa se joace fara restrangeri exagerate. Este importanta, de asemenea, acceptarea ideilor neobisnuite ale copilului, fara a judeca modul divergent in care acesta rezolva problema. Stimularea modalitatilor creative pentru rezolvarea problemelor, in special a problemelor care apar in viata de zi cu zi, este si ea necesara, precum si dedicarea unei perioade de timp suficiente copilului pentru explorarea tuturor posibilitatilor, astfel incat acesta sa poata trece de la ideile obisnuite la cele inedite.
Insumand toate acestea, am putea concluziona ca atunci cand vorbim despre creativitate este esentiala incurajarea procesului de gandire si nu atingerea unui scop. Mergand pe aceasta idee, adultii ar trebui sa incerce sa asigure copiilor posibilitatea de a pune la indoiala functionalitatea lucrurilor, de a desconsidera teoriile existente, de a descoperi lumea inainte de a-i cunoaste conventiile.
