La 6 kilometri distanta de Niculitel si la 35 de kilometri de Tulcea o oaza de liniste ne asteapta. O manastire cu o liniste speciala, cu un aer sfant si cu multa dorinta de armonie.
Numele ii vine de la legenda care spune ca in toiul noptii glasul unui cocos salbatic se auzea insostit de o bataie de toaca. Asezata intr-o poiana larga, in mijlocul unei paduri binecuvantata de miros de tei, biserica are in jur un adevarat parc, presarat de arbori si arbusti, si parca in acea liniste te simti mai aprope de Rai.
Are ceva ce cuvintele pot cu greu sa egaleze trairea. Sunt locuri, cum este Manasirea Cocos in care credinta se simte, departe de judecati si de idei preconcepute exista in aceasta Romanie frumoasa, ferestre catre credinta. Biserica are hramul Sfanta Treime si a fost atestata documentar in anul 1841, pana in acel an functionand prin incuviintarea organelor locale musulmane. A trecut prin foarte multe schimbari pana sa ajunga la forma de astazi.
In interiorul bisericii Manastirii Cocos credinciosii pot admira picturi ale artistului italian F. de Biasse, manastirea detinand si un muzeu cu obiecte de arta.
Vizitata de turisti din intreaga lume, ramane un lacas de cult special, mereu cu portile deschise pentru cei ce vor sa simta credinta.
