Situata in partea centrala a judetului Valcea, la mijlocul distantei dintre Ramnicu Valcea si Targu Jiu, zona Horezu a facut parte din Cnezatul lui Farcas, mentionat documentar prin Diploma regelui Bela al IV-lea al Ungariei. Astazi, Horezu este un cunoscut centru, monahal, istoric, etnografic si de ceramica populara, olaritul reprezentand emblema locului. In anul 2012, in cadrul celei de-a saptea sesiuni, UNESCO a decis inscrierea ceramicii de Horezu pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial, fiind „un mestesug traditional unic”.
Dezvoltarea asezarilor horezene a fost legata de traseele de transhumanta, de drumurile haiducilor, care traversau zona, precum si de mult cunoscutul drum al sarii, care pornea de la Ocnelec Mari, trecea prin Pietrarii de Jos si din Horezu continua catre Slatioara si ajungea la Cernesti. Atestarea sa documentara dateaza din anul 1487, intr-un hristov care apartinea domnitorului Vlad Calugarul, care pomenea de satul Hurez.
Denumirea actuala provine de la numele „ciuhurez”, pasare asemanatoare bufnitei care populeaza padurile din jur. Totusi, numele de Hurezi a apartinut initial localitatii componente „Ramanii de Jos” pe valea raului cu acelasi nume, despre care se fac mentiuni documentare incepand cu secolul al XV-lea. In localitatea Romanii de Jos, Constantin Brancoveanu construieste o manastire intre anii 1690 si 1693, reprezentand o sinteza a artei romanesti pana la acea vreme, pe care a denumit-o Manastirea Horezu. Cu timpul vatra satului se va muta peste deal, cu aproximativ doi kilometri, datorita faptului ca aici se intersectau traseele de transhumanta dar si alte drumuri comerciale, dezvoltandu-se aici un loc prielnic pentru diferite schimburi comerciale. Astfel ca aici oierii incep sa vanda lana si branza pentru a cumpara cereale sau alte produse de bacanie, iar olarii isi vindeau produsele ceramice necesare in orice gospodarie, pentru a putea cumpara produse alimentare. Ulterior, Constantin Brancoveanu doneaza satul manastirii, iar aceasta asezare se va dezvolta dupa anul 1780, cand va deveni cunoscut sub numele de Targul Horezu.
Ceramica de Horezu
Targul ceramicii romanesti de la Horezu incepe sa fie organizat din anul 1971, avand ca simbol principal Cocosul de Hurez, motiv popular, dar totodata si simbolul depresiunii Horezu, ce reprezinta „trezirea la viata a taranului roman”. Decorul pe care il utilizeaza olarii de la Horezu este bogat, fiind realizat cu tehnici deosebite, precum: stropitul, desenarea cu cornul, gaita sau tiparitul. Vasele realizate la Horezu sunt in prealabil angobate si apoi smaltuite, ca mai apoi sa fie arse de doua ori.
Tehnica olaritului s-a transmis de-a lungul timpului prin intermediul familiilor de olari, care au transmis din generatie in generatie tehnicile de prelucrare ale lutului. Principalele simboluri folosite in ornamentarea ceramii horezene sunt inspirate din flora si fauna din imprejurimi: cocosul de hurez, bradul, sarpele sau ghioceii. Ca simboluri esentiale, olarii folosesc: linia dreapta, cea ondulata, frunza, soarele, steaua, spicul, spirala dubla, pomul vietii sau coada de paun. In ceea ce priveste culoare, predomina fondul rosu, la care se adauga galbenul de Horezu. Materialul din care sunt manufacturate vasele ceramice este unic, deoarece aceasta argila se gaseste doar in dealul Ulmetului.
Scoala de pictura care s-a dezvoltat ulterior in Horezu, a reusit sa atraga in cel mai scurt timp, toate fortele creatore de aici, dand nastere atat unui curent, dar si a aunei comunitati prin care s-a cristalizat stilul brancovenesc.
Ce poti vizita in Horezu?
Muzeul Manastirii Hurez unde se pot vedea diverse piese de arta medievala, tesaturi, documente si carti cu mare valoare istorica, extrem de vechi, cele mai multe fiind provenite din biblioteca manastirii initiate de Constantin Brancoveanu, care detinea una dintre cele mai valoroase colectii de carti din timpul sau.
Muzeul etnografic situat in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti, are atat un profil etnografic, cat si de arta medievala. Aici pot fi vazute cusaturi, tesaturi cu modele populare, picturi, portul popular specific, dar si obiecte de arhitectura populara.
Galeria de Arta Populara Contemporana adaposteste o mare colectie de ceramica din obiectele donate, timp de peste 30 de ani, e mesterii populari participanti la Targul de Ceramica din Horezu. Prin aceste piese poate fi vazuta evolutia ceramicii romanesti prin schimbarile produse in tehnica de prelucrare a lutului, diversificarea formelor si a motivelor folosite pe parcursul a trei decenii.
Centrul de Ceramica din Olari ofera ocazia turistilor sa vada tot timpul anului, mesteri olari la lucru, putand asista la procesul de fabricatie a vaselor din lut si chiar modela si decora ei insusi vase si farfurii din lut.
Complexul Muzeal Maldaresti este situat la trei kilometri de centrul orasului Horezu si reuneste cutele Greuceanu, Duca, dar si casa memoriala I. Gh. Duca. Ceea ce este spectaculos la aceste cule este ca acestea combina elemente ale arhitecturii romanesti cu elemente populare specifice zonei, avand particularitatile unor fortificatii. Cula se poate defini ca o casa fortificata, fiind o varianta a casei inalte, in care tehnica medievala se situeaza la un grad mai inalt in ceea ce priveste realizarea artistica.
Legende spune ca Tudor Maldar, cel care a dat numele localitatii, cazand in mainile tatarilor, cucereste inima fetei conducatorului tatar si reuseste sa fuga cu ea la casa Maldaresti, pe mosia donata familiei sale de catre Mihai Viteazu.
Cula Greceanu este considerata monument de arhitectura populara din secolul al XVI-lea. Initial, aici, Nan Paharnicul a construit un turn de aparare, dupa care nepotul sau Tudor Maldar a adaugat la sfarsitul secolului al XVIII-lea, restul constructiei. La etajul casei pot fi vazute portretele membrilor familiei Maldarescu, acestea fiind pictate de Olga Greceanu.
Cula Duca a fost construita la inceputul secolului al XIX-lea de catre urmasii familiei Maldar si a fost cumparata in anul 1910 de catre I. Gh. Duca. In prezent aici functioneaza un muzeu istoric si etnografic, care adaposteste obiecte de arta medievala, sobe batranesti, ornamente populare, tesaturi si cusaturi, mobilier traditional si port popular specific acestei zone.
Casa memoriala I. Gh. Duca a fost ridicata in anul 1912 de catre omul politic I. Gh. Duca, fost prim-ministru al tarii asasinat de legionari in anul 1934. In prezent casa functioneaza ca muzeu, iar in interior se pot vedea tablouri si fotografii originale, mobilier traditional si alte obiecte personale ale acestuia.
Cadrul natural este bine reprezentat si conservat, variind de la o altitudine de 400 metri pana la 2124 metri, pe varful Ursu, din Muntii Capatanii. Astfel, imprejurimile Horezului, pot oferi turistilor nunumarate trasee turistice, dar si posibilitatea de a practica pescuitul, escaladarea, speologia, parapanta, biking, dar si drumetii unde acestia au ocazia de a observa flora si fauna in mediul lor natural.
Cheile Bistritei se afla in vecinatatea Horezului, in comuna Costesti. Acestea au fost sapate de raul omonim in calcarele de origine jurasica ale masivului Buila-Vanturavita. Cheile au o lungime de aproximativ 1,5 kilometri si ating in sectorul lor cel mai ingust o latime de numai cinci metri, pe o lungime de 250 metri, avand o inaltime de 200 metri, ceea ce permite escaladarea si practicare sporturilor montane.
Pestera Polovragi este situata la Nord de Manastirea Polovragi, in cheile Oltetului, fiind una dintre cele mai lungi pesteri din Romania. Explorarea ei in totalitate nu a putut fi finalizata, deoarece galeriile ei fosile sau active formeaza un adevarat labirint. O veche legenda povesteste ca aici ar fi trait Zalmoxe, zeul dacilor si ca picaturile care se preling din turturii de piatra nu ar fi altceva decat lacrimile varsate de acesta dupa cucerirea Daciei de catre romani. Pentru cei care vor sa viziteza pestera, aceasta dispune de iluminare pe o lungime de 1080 metri.
Cum poti ajunge in Horezu?
Accesul in oras se face pe DN 67, care face legatura intre Municipiul Ramnicu Valcea (40 kilometri) si Minicipiul Targu Jiu (70 kilometri). Catre Sud se face legatura cu Municipiul Craiova (113 kilometri) pe DN 65C.
