“Municipiul Suceava reprezinta imbinarea perfecta intre traditie, istorie, religie, spiritualitate si modernism”. Acesta este un citat din textul introductiv postat pe prima pagina a site-ului oficial al Primariei Municipiului Suceava. Semnatar: Primarul municipiului Suceava, Ion Lungu.
Pentru un posibil turist al urbei sucevene, acest text are toate sansele sa fie o mare capcana.
Realitatea anului 2011 arata cu totul altceva pentru un oras – resedinta de judet intr-o tara europeana.
Cu o retea de drumuri sub orice critica, cu zone fara apa calda la robinet si un oras intreg lipsit de aceeasi apa calda pentru o luna in mijlocul verii – pe motiv de revizie generala, municipiul sucevean aduce mai degraba cu un oras-fantoma.
In aceeasi atmosfera este inclus si uriasul monument cultural-istoric al Bucovinei, Cetatea de Scaun a lui Stefan cel Mare.
O istorie deasupra timpului
“Este foarte greu sa scrii despre ele (cetatile, n.a) (…), nici raposatul Ureche (cronicarul Grigore Ureche – n.a.) nu a amintit despre ele, nici la scriitorii straini nu se afla vreo insemnare, care cetate de care popor este cladita.” Fragmentul din scrierile cronicarului Miron Costin sunt concludente pentru situatia marturiilor scrise la adresa inceputurilor Cetatii de Scaun.
Orasul Suceava a reprezentat, timp de aproape doua secole, principala resedinta a domnilor Moldovei si unul din importantele puncte fortificate ale tarii.
Conform monografiei Cetatii de Scaun, semnata de Dr. Paraschiva Victoria Batariuc, de-a lungul timpului au existat diferite pareri cu privire la cei care au construit cetatea. Miron Costin credea ca Cetatea a fost ridicata “fie de romani, fie de daci”; carturarul Dimitrie Cantemir isi afirma parerea, in “Descrierea Moldovei”, ca cetatea a fost construita de romani, insa “nu poate contrazice pe cei care sunt de parere ca cetatile au fost ridicate de vechii daci, sub regele Decebal si ocupate de romani.”
Conform traditiei populare – consemnata la sfarsitul secolului al XIX-lea de parintele catihet Simion Florea Marian, cetatea a fost contruita de pastori si oameni veniti de la munte.
Din punctul de vedere al arhitectului austriac Carl A. Romstorfer – cel care a condus, in perioada 1895-1904, lucrarile de degajare a ruinelor de pamant si a molozului depus in timp – Cetatea de Scaun a fost cladita in timpul domniei lui Petru I Musat (1375-1391), candva, in jurul anului 1380.
Datorita cercetarilor arheologice facute la Suceava, incepand cu anul 1951, teoria avansata de arhitectul Romstorfer a fost confirmata; Cetatea de Scaun a fost construita la sfarsitul secolului XIV, undeva in jurul anului 1380, in timp ce pe tronul Moldovei se afla Petru I. Acesta a mutat capitala tarii Moldovei de la Siret in orasul care incepea sa se dezvolte pe malurile raului Suceava, de unde si numele urbei.
Prima mentiune documentara a Cetatii dateaza din anul 1388 cand Petru I emite o epistola din cetate catre regele Poloniei, Vladislav al II-lea Jagello.
La inceput, Cetatea avea un plan rectangular cu latura de Sud de circa 36 de metri si cea de nord de aproximativ 40 de metri, cu ziduri groase de cca. 1,5 metri, fiind prevazuta la exterior cu opt turnuri de aparare in forma de patrat.
Istoria Cetatii inseamna, insa, si episoade nefaste; zidurile au stat drepte in fata navalirilor altor popoare – locatia Tarilor Romane fiind la imbinarea intereselor marilor puteri din zona – cum au fost cea poloneza , insa cele mai dese si puternice atacuri le-au lansat otomanii.
Primul atac asupra Cetatii a avut loc in 1476 si a venit din partea turcilor condusi de sultanul Mahomed II (1432-1481), cuceritorul Constantinopolului. In 1497, Cetatea a fost atacata de regele polon Ioan Albert.
In 1600, Cetatea si-a deschis portile in fata ostilor voievodului unificator Mihai Viteazul (1593-1601).
Cetatile Moldovei erau comandate de dregatori domnesti denumiti parcalabi. In a doua jumatate a sec. XV, parcalabii devin portari de Suceava.
La inceputul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), la conducerea Cetatii de Scaun a Sucevei sunt mentionati parcalabii Ilias si Ponici. In timpul asediului din 1476, portarul Cetatii era Sendrea, cumnatul lui Stefan cel Mare, urmat in functie de Luca Arbore.
In 1675, din ordinul turcilor, cetatea a fost distrusa de voievodul Dumitrascu Cantacuzino. Distrusa si parasita, aceasta a devenit cariera de piatra pentru locuitorii asezarii. Din Cetate au ramas niste ruine ingropate in moloz si pamant.
Restaurarile au inceput in a doua jumatate a sec. XX; in acest sens, linia alba de demarcatie care poate fi vazuta pe zidurile Cetatii delimiteaza vechile ruine si partile restaurate ale acesteia.
In 1951 a fost organizat, la Suceava, primul santier-scoala de arheologie medieval, coordonat de prof. Ion Nistor.
Structura Cetatii a fost ridicata in formula actuala, in timpul domniilor lui Petru I Musat (1375-1391), Alexandru cel Bun (1400-1432) si Stefan cel Mare (1457-1504), fiecare parte fiind ridicata in scopul apararii, solidificarii si bunastarii zonei. In acest sens a fost pictat paraclisul din Cetate (astazi – doar o cupola cu tencuiala cazuta si o icoana a lui Stefan cel Mare solitara si trista), au fost ridicate ziduri de protectie si create ocoale cuprinzand opt-noua sate, despre care monografia spune ca “locuitorii zonelor respective aveau datoria de a le intretine, reface si aproviziona, beneficiind de (atentie!) scutiri fiscale.”
Un prezent jalnic – autoritati asemenea
Zone de tencuiala prabusita, bucati de ziduri napadite de muschi, panze de paianjen, balarii si iedera, placi informative distruse si un santier in lucru. Astazi, Cetatea de Scaun a Sucevei sta marturie irefutabila a incompetentei si ignorantei autoritatilor responsabile: Consiliul Judetean Suceava, prin Complexul Muzeal “Bucovina”.
Fata de ultima data cand am vizitat Cetatea de Scaun – la sfarsitul lunii aprilie – ziua de 23 august dezvaluie modificari importante in economia locului.
Cu schele ridicate pe o parte a zidului exterior cetatii si patru muncitori care forau la baza acestuia, cateva utilaje de contructie si o vibratie rezultata in urma forarii posibil periculoasa pentru structura zidurilor, se cheama ca a inceput munca de reabilitare a Cetatii.
Din moment ce ai intrat, esti “lovit” din toate partile de impertintenta conducerii locului. Ceea ce istoria a validat ca fiind emblema Moldovei si mandria Bucovinei, deciziile sau lipsa lor au prabusit Cetatea in ridicol si grotesc.
Nu exista un plan de intretinere, un sistem de ghidaj la indemana (ghidul este gratuit doar pentru grupuri mai mari de 15 persoane, in timp ce un ghid la cerere inseamna 15 lei platiti de catre vizitator; la Cetate exista doi ghizi), iar Cetatea arata – intr-o metafora fortata dar necesara – ca dupa un asediu otoman.
Un singur semn amarat interzice fumatul in incinta Cetatii, iar pancardele informative in patru limbi arata de parca ar fi fost folosite pe post de tinta la tir cu arbaleta.
In mijlocul cetatii a fost ridicat un cort cu instalatie de aer conditionat. Inauntru – o expozitie de statuiete ale unor personaje incepand cu Darth Vader si terminand cu Venus din Milo, Icar si Hercule. Un non-sens de prost-gust. “Evident ca e foarte prost-inspirata ideea”, marturiseste un angajat al administratiei Cetatii si continua: “E o decizie a Consiliului Judetean, pentru a mai atrage vizitatori; ce sa facem, putem comenta atat timp cat ei dau salariile?”
In aceste conditii, este impusa intrebarea indreptatita: Ce se intampla cu banii din taxarea accesului in Cetate (sase lei pentru adulti, doi lei pentru copii, cinci lei-taxa foto si 10 lei cea video), cu resursele din taxe si impozite si fondurile europene?
Investitii europene tarzii
Desi Romania este membra a Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007, a fost nevoie de peste patru ani si jumatate pentru ca Cetatea sa fie inclusa intr-un proiect de reabilitare.
Conform fisei de proiect, reabilitarea Cetatii de Scaun si a zonei de protectie a acesteia se intinde pe cinci ani (februarie 2010- februarie 2015) si necesita aproximativ 52,6 milioane de lei (circa 35,6 milioane de lei din fonduri europene si aproape 6,3 milioane de lei contributie romaneasca) – din care 37,6 milioane de lei fiind valoarea de executie propriu-zisa.
In acelasi document sunt prezentate tintele de dezvoltare; astfel, autoritatile romane – prin Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului (MDRT) si CJ Suceava – urmaresc reabilitarea a aproape 5000 de mp, in jur de 2500 de “amenajari peisagistice” – “semanare de gazon, plantari de arbori, arbusti si flori”, 109 locuri de parcare, 16 cabine sanitare publice, 820 de cai de acces (aproape 3000 de mp), echipamente de protectie si combatere a incendiilor (sase hidranti pentru stingerea incendiilor), retea electrica exterioara, alimentare cu apa, retea de canalizare menajera si pluviala.
De ce a durat atat pentru o investitie cruciala?
Managerul proiectului de reabilitare a Cetatii din cadrul Consiliului Judetean Suceava, Robert Greceanu, a spus ca cererea de investitie a fost depusa in 2009, insa de atunci au aparut contestatii de licitatie si, din cauza birocratiei, procedura a fost prelungita pana in momentul de fata, cand au inceput lucrarile.
Un alt simbol al orasului, statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare din apropierea Cetatii nu a fost inclusa in proiectul de renovare actual, motivatia a fost ca nu sunt bani pentru renovare si amplasarea acesteia complica situatia. Statuia se gaseste intr-o stare deplorabila.
“Municipiul Suceava reprezinta imbinarea perfecta intre traditie, istorie, religie, spiritualitate si modernism”. – in final, aceeasi fraza din introducere il situeaza pe semnatar – primarul sucevea Ion Lungu intre doua repere: ignoranta si impertinenta.
