Zilele trecute mi s-a confirmat din nou ca am una din acele fete care ma promoveaza ca tinta preferata a reprezentantilor diferitelor secte in cautare de noi adepti. Nu se poate sa nu va fi lovit vreodata de ei (de fapt ei se loveasc de ceilalti, cu insistenta chiar): cate doi sau trei, de obicei femei cu varste destul de variabile, cu un maldar de pliante si hotararea de neclintit sa te “salveze” impotriva vointei tale.
De data asta am nimerit o formatie oarecum atipica: doi barbati tineri – pana in 35 de ani. In prima faza am crezut ca fac vreun sondaj, discutia a inceput cu o intrebare de genul “Credeti ca in viitor vom trai mai bine?”. Ma si gandeam ca e ceva cu europarlamentarele si ma pregateam sa ii lamuresc ca politica ma lasa rece.
Cum insa discutia a luat-o catre zona religioasa am preferat sa aplic metoda brevetata: da din cap, ia tot ce iti dau (nu se poate sa nu primesti macar un fluturas, daca nu o colectie intreaga de pliante si cartulii) si promite ca o sa studiezi problema. Este cel mai rapid si cel mai sigur mod de a scapa din asemenea situatii. Altfel risti sa te trezesti prins intr-o discutie interminabila, sau mai rau.
Necazul cu sectele este ca sunt foarte multe. Asta poate si pentru ca fiecare secta mai inchegata incepe la un moment dat sa faca “pui” sub forma unor ramuri care se desprind din cea principala, pastrand liniile generale, dar cu unele diferente, suficiente pentru a fi altceva
Daca ar fi sa enumeram cateva dintre cele mai cunoscute secte, capul de lista ar fi probabil Martorii lui Iehova. Sunt cunoscuti in special pentru perseverenta cu care incearca sa convinga potentiali adepti, genul cu care te trezesti la usa si daca nu esti atent chiar in casa. Credinta lor principala este ca la mantuire se poate ajunge printr-o combinatie de fapte bune, credinta si obedienta.
Adventistii sunt o alta ramura principala cu numeroase increngaturi, majoritatea dintre ei o reprezinta insa adventistii de ziua a saptea, numiti astfel deoarece considera sambata zi sfanta. Sunt cunoscuti pentru stilul de viata conservator, cu accent pe sanatate in asteptarea celei de a doua veniri a Mantuitorului.
Mormonii sunt poate una dintre cele mai bizare secte, prin faptul ca spre deosebire de cele mai multe, care folosesc Biblia ca punct de referinta – sigur, cu subtile interpretari proprii pentru a isi alimenta doctrinele – , ei au o biblie proprie, care este actualizata si completata periodic. In plus, sustin ca Isus a fost om, chiar daca unul exceptional, si ca orice om poate deveni zeu.
Una dintre cele mai vechi ramuri sectare o reprezinta baptistii. Cultul lor este bazat pe libertatea religioasa, singura autoritate acceptata fiind Biblia. Bisericile fiecarei comunitati se bucura de deplina autonomie, astfel incat varietatea de credinte este destul de mare. Doua simboluri sunt insa unanim recunoscute: botezul si Cina Domnului.
Nu in ultimul rand ar mai trebui mentionati evanghelistii, de asemeni cu o mare inclinatie pentru propovaduire si mai putin interesati de Biserica – nu au preoti, nu au cultul icoanelor si al crucii, nu recunosc sfintele taine.
Exista insa si secte mai putin simpatice, chiar periculoase. Cel mai evident exemplu sunt satanistii, ale caror practici antisociale sunt binecunoscute. De asemeni ELTA, care foloseste o forma pervertita de yoga, in conditiile in care yoga in sine nu are nici o legatura cu sectele. Nu stiu in ce masura putem incadra aici si MISA, dupa scandalurile de acum cativa ani pare mai degraba penibila.
Indiferent despre ce secta este vorba, poti fi sigur ca ai de a face cu asa ceva in momentul in care esti abordat in plina strada. Din fericire, credintele crestine cel putin isi pastreaza ca spatiu de desfasurare bisericile si nu simt nevoia sa isi atraga noi prozeliti la fiecare pas. Asa, ca s-ar putea ca vecina de la doi sa iti faca intr-o zi capul patrat ca nu ti-ai impartasit inca bebelusul de 3 saptamani, e o alta poveste..
