Cinematografia a avut si timpuri de cenzura. Nu toate creatiile cinematografie au fost difuzate in salile de cinematograf si asta din cauza brutalitatii, a sexialitatii exagerate sau a cruzimii indescriptibile. Unii regizori au primit chiar pedepse cu inchisoarea pentru indrazneala lor de a creea pelicule cu fapte nesabuite care incitau la violenta si la dezordine sociala.
A Serbian Film, un horror in genul filmelor snuff, a devenit recent unul dintre cele mai controversate filme din istoria cinematografiei. Scris de un critic de filme horror, Aleksandar Radivojevic, si regizat de Srdjan Spasojevic, A Serbian Film a scos din sala primii spectatori, la festivalul american South by Southwest, si a fost interzis de un tribunal din San Sebastian pe motiv ca ameninta „libertatea sexuala”, prin urmare nu a putut rula unde i-ar fi fost locul, la Semana de Cine Fantástico y de Terror.
Pelicula contine sex cu minori, incest, viol si necrofilie, personajul central fiind un fost star porno caruia un fost partener de platou ii propune un job de ultim moment: un rol intr-un film de „arta” a carui actiune ii va fi dezvaluita pe parcursul filmarilor. Actorul are o sotie si un fiu – o familie fericita – dar nu si bani. Accepta deci rolul si este dus intr-un fost orfelinat, unde i se dau o casca si instructiuni. „Regizorul” ii arata secvente dintr-un alt film al sau, in care un barbat ajuta o femeie sa nasca, apoi violeaza bebelusul, inainte de a-i cere sa violeze o femeie abuzata deja. Urmeaza decapitari, violuri in serie (inclusiv al propriului fiu, sub efectul drogurilor) si crime suficient de odioase incat British Board of Film Classification (BBFC), cel care acorda ratingurile, ajunge sa cenzureze peste patru minute din film. Foarte rar, spuneau membrii board-ului pentru BBC, au fost nevoiti sa taie atat dintr-un film interzis celor sub 18 ani. Filmul anterior cenzurat la fel de drastic a fost unul indian, Nammavar, in 1994.
Din 10 decembrie, filmul ar fi trebui sa ruleze in cinematografele din Marea Britanie, insa nu multe au acceptat sa-l aiba in program. Intre timp, in Serbia a fost deschisa o ancheta pe baza acuzatiilor de violare a legislatiei privind protectia copiilor (realizatorii sustin ca nici un copil nu a fost expus la filmari).
Filmul a fost interzis in Norvegia , Spania si Brazilia.
Cannibal Holocaust a reusit performanta de a fi interzis in 50 de tari. Daca titlul nu este suficient de socant, atunci imaginile cu animalele decapitate va vor da senzatii de trahicardie.
Antropologul new-yorkez Harold Monroe calatoreste in hatisul de jungle din America de Sud pentru a afla ce s-a intamplat cu o echipa de filmare care a disparut cu doua luni in urma, in timp ce realiza un documentar despre triburile primitive din zona. Cu ajutorul a doi ghizi bastinasi, profesorul Monroe intalneste doua triburi, Yacumo si Yanomamo. Totodata, antropologul gaseste ramasitele membrilor echipei de filmare si cateva role de film nedevelopat. Odata reintors la New York, Monroe urmareste filmul in intregime. Pe pelicula apar regizorul Alan Yates, prietena acestuia Faye Daniels, si cameramanii Jack Anders si Mark Tomaso.
Dupa cateva zile de drumetie, filmul arata cum echipa de filmare a realizat filmarile pentru documentar, dar nu oricum, ci terorizand si umilind bastinasii. In ciuda obiectiilor lui Monroe, studioul tv Pan American vrea sa difuzeze filmarea sub titulatura de "documentar". Pentru a-i determina sa se razgandeasca, profesorul le arata celor din conducerea studioului ultimele role ale filmului. Acestia vad pentru prima oara care a fost soarta echipei de filmare.
Sadismul, brutalitatea in stare pura sunt la ele acasa. Interventia brutala a omului modern in modificarea habitatului natural al omului primitiv poate duce la urmari dezastruoase.
Cei care au vazut filmul nu au o perere foarte optimista: „este nevoie de o singura vizualizare, daca ai putea sa-l vezi pana la capat, si sa-l uiti cat mai repede„.
Filmul, in ciuda brutalitatii sale, insista pe o idee: cu cat omul este mai evoluat, mai inteligent, cu atat iese mai mult in evidenta animalul din el.
Cannibal Holocaust si-a propus sa socheze, si a reusit. Secventele de cruzime fata de animale, dar si ideea ca este de fapt un "snuff" l-au facut sa fie interzis in mai multe tari, iar regizorul, Ruggero Deodata, a petrecut 10 zile in inchisoare, fiind acuzat ca a omorat actorii in film, insa ulterior a scapat basma curata.
The Tin Drum a fost unul dintre cele mai bune filme ale secolului trecut. Din punct de vedere stilistic, capodopera cinematografica este o comedie neagra. Filmul a castigat Premiul Palme dAOr la Festivalul International de Film de la Cannes din 1979 si premiul Oscar pentru cel mai bun film strain in 1980.
Filmul contine o scena in care unul dintre personaje, Bennent, pe atunci in varsta de 11 ani si interpretand un pitic de 16 ani, linge praf efervescent din buric si are relatii sexuale cu o fata de 16 ani. Rolul fetei este interpretat de actrita Katharina Thalbach, care avea la acea vreme 24 de ani. Consiliul Cenzorilor din Ontario-Canada a cenzurat aceasta scena si apoi a interzis-o pe motiv de pornografie infantila.
Unii au considerat ca filmul este blasfemie, altii pornografie, iar altii au reactionat legal impotriva productiei. Din 1965, toleranta si deschiderea publicului a crescut destul de mult, iar majoritatea cinefililor au inceput sa imbratiseze acest tip de productii, parte a vietii artistice postbelice, atat in Germania, cat si in jurul lumii.
Trailer The Tin Drum:
