FOTO: estnordest.wordpress.com
Seara se zbate intre orele 21 si 22. Bucurestiul se zbate in traficul si praful ajunse brand de oras. Gheata se zbate in paharul Presedintelui. E multumit – in seara asta tine masa de poker la palat (la Cotroceni, nu ca ar stramba din nas la o resedinta in Strehaia). E linistit – stie ca o sa-i faca pe micuti. Vorba aia, a facut jumatate plus 1 din tara, de doua ori. E linistit. Si whisky-ul ii face bine. Televizorul din birou lumineaza de pe Antena 3 (pai de unde altundeva?). Il racaie rau aia de la mogul. Ce i-ar mai suprima. Da’ cica dictatura s-a cam perimat, macar oficial.
Sta la fereastra biroului, cu stanga in buzunarul pantalonului si cu dreapta imbratisand paharul. Priveste pe geam. Isi imagineaza ca asa stau smecherii. A mai vazut niste filme, a mai citit putin din “Levantul”. Acum isi asteapta invitatii.
….
Holul mare din palat. 22:30. Adica-s 22 de SPP-isti pe 30 de metri patrati. Impertinent ala mic de la Caras-Severin – Frunzaverde – cica Romania e stat politienesc. N-are cum.
Pe margini se inalta coloane cu sisteme de iluminare speciale, care fauresc o atmosfera lejera, intima pentru ochi. “Daca tot ii fac pe darlai, macar retina sa se simta bine.” Tot el e, Basescu, asezat la masa mare, imbracata in plus verde. Cladirea e antifonata – e pacat sa strici bunatate de seara cu “Jos Basescu!”, “Alegeri anticipate!”. Holul e static, doar cativa ospatari (pai si tinichigiii?) se plimba pe la masa – “ce serveste baietii?”.
Baietii, de la stanga la dreapta, in ordinea numerelor de pe tricou – sau epoleti: Udrea, MRU, Anastase, Boc, Sever Voinescu minus Cotoi.
Baselul amesteca foile de plastic. Simultan, se uita vreo doua secunde la fiecare din jucatori – asa l-a sfatuit consilierul pe HPM (Harfe, Pacanele, Manarii).
Imparte cartile. Hahaie o data ca sa puna presiune. Focu’ la ei! In mijlocul mesei se opreste cu cartea-n mana: – Unde-i Boc? – Aici, sefu’!, si apar varfurile unor degete la marginea mesei, in locul gol. Boc se incordeaza si sare tare. – O sa joc… da’… o sa… fie… cam greu. – Pai ia-ti, ma, scaun! – Pai de pe scaun sar, sefu’! – Aduceti-i, ma, o scarita din aia de-ale mele. – A, din biblioteca, sefu’? – Din bar, prostule!.
Meciu’ a-nceput.
Fiecare isi cantareste situatia din carti. Baselul cantareste gheata din pahar. E linistit.
Porneste prima tura de decizii.
Udrea: – Nu sunt o admiratoare a Elenei Udrea, sunt o cartofoara a ei. O carte.
MRU: – Domnule Basescu, aaa, in cartea academicianului Graur scrie ca… Basescu se uita urat la el. Da, in fine. Aaa, doua carti.
Anastase: – Nimic.
Boc: – Stai, sefu’! Do… nu, una!, chinuindu-se cu nasul abia trecand de marginea mesei.
Voinescu minus Cotoi: – Cate vrei tu, sefu’! Cat te lasa inima! Cum vrei tu! Tu esti Dumnezeu!
Basescu: – Hahaaaaaahaa, sunt perfect! Niciuna la mine.
Tura a doua.
Udrea: – Ce obosita sunt. Nu dorm pana nu reusesc sa platesc creditul ala de un milion. Offf… Plusez 300
MRU: – Domnule Basescu, in primul an de facultate, eu am invatat la cursul de logica…, Basescu iar il plesneste cu privirea. Mda, ma rog. 300 pe masa si plusez pana la 500.
Anastase: – O carte si ma abtin.
Boc: – Sefu, da’ eu nu vad ce-i pe masa. Basescu face semn si doi spp-isti il salta de subrat. Aha. Bun. Antonescu si cu Ponta sunt niste demagogi si niste… – Boc! Nu acu’, iti zic eu cand!, ridica Baselu’ tonul. Aaa, ok sefu’! Atunci…. Stai asa; o carte si ma abtin.
– Voinescule, iti dau doua carti si te abtii.
Voinescu: – Foarte bine gandit, sefu’! Exceptional! Strateg de finete!
Basescu: – Eu nu vreau nimic si plusez pana la 1000.
Tura a treia.
Udrea: – Traiane, stii bine ce efect au sumele crescande asupra mea, si-i sufla o privire versata. Plusez la 1300.
MRU: – Domnule Basescu, stiti care e semantica pentru cuvantul “salutar”? Basescu tranteste paharul pe care tocmai il ducea la gura. Inteleg. Pai sa vad ce carti am. Aha. Da. Plusez la 1500. Dar cat sa se fi strans pana acum?
Anastase: – Stati ca-i numar eu!
NU!, urla toti in cor – politicieni, spp-isti, ospatari, tanti Nuti care tocmai spala wc-urile. Lasa ca-i numaram la final!
Anastase: – Bine. Atunci vad aia 1500 si urc cu inca 500.
Boc: – Sefu’, aici sunt 2000 si inca 300, si sare cu un geamat, aruncand repede niste bancnote pe masa.
Voinescu minus Cotoi: – Pai… hmmm. Sa vedem. Mda, cred ca… Sefu’?, si se uita jalnic spre tatel.
Basescu: – Tu te retragi. Si eu – priveste inspre adversari, il ajuta si ochii, ce-i drept – eu plusez la 3000. Aratati cartile.
Plasticul e culcat pe masa. Careu de asi la MRU, doua perechi la Udrea, nimic la Anastase, Boc si-a scapat cartile pe jos intr-un salt. Din capul mesei, Basescu isi umfla un ranjet de campanie electorala pentru tarani. Are roiala. Blesteme se aud de la jucatori si un “La naiba!” sugrumat de iz parsivo-intelectual de la domnu’ carturar Ungureanu.
Si mana grebla se facu!
Orele 24 se apropie lejer cand invitatii parasesc complexul prezidential Cotroceni in limuzine nemtesti si negre – ce vrei, lipsa de imaginatie.
Din tocul usii, Basescu da usor din cap, cu acelasi ranjet.
– Vezi, ma, cum se foloseste o carte?, catre un spp-ist. Cine dracu’ sa stie ca aveam chinta ascunsa in “Levantul”? Hai, noapte buna! Presedintele se urca in Logan si pleaca, tragand dupa el o coada de patru Mercedesuri, ce sa vezi, tot negre.
Cine nu si-a dat seama pana acum ca asta e un pamflet, n-are ce cauta aici.
