. . .
Oricat de apriga ar fi ocara bunicii sunt convins, ca in sinea ei, s-a bucurat tot timpul ca a avut langa ea un barbat echilibrat, intotdeuna aproape atunci cand a simtit nevoia :
– Manoli ! Mai Manoli ! Undi dorni mai ?! Mai n’auzi?! Ie galetile astea ca mor ratele di sati ! … ii striga bunica, asezand zgomotos galetile pe scarile bucatarioarei de vara, si, ridicandu-si baticul pe varful capului, se plimba de ici colo prin ograda cu mainile’n solduri glasuind cu foc …
– D’apa tie ci-ti pasa ? Ai mancat si una doua la somn. Mancate-ar sa ti mananci! Ai durnit toata noaptea si mai dorni s’amu ? Manoli ! Mai Manoli !
Dupa un timp, sirul nesfarsit de vorbe de duh da roade si de dupa peretele casei apare Mos Manoli ca dupa un somn greu. De cum il zareste, Matusa Pachita se si prezinta victorioasa in fata lui cu un set nou nout de felicitari pe care I le adreseaza la fiece pas. El, paseste rar, isi ia de pe cap caparia, o priveste cu atentie si o netezeste usurel, o potriveste apoi usor pe crestet si s-apuca de treaba. Tot ritualul acesta a fost intotdeuna pentru mine o lectie de autostapanire. Oricat de apriga ar fi fost ocara Pachitei, Manole rezista ca un brad in fata celei mai crunte vijelii.
He heeeee, cu siguranta va intereseaza secretul reusitei acestui cuplu care abia ce-si aniversase nunta de aur.
Reteta lui Manoli : palaria pe ochi, mainile dupa ceafa, un pai mare de iarba de umbra intre buze, parca pe post de antena radio, si, pentru o pozitie cat mai comoda, vestonul sub sale. Toate acestea faceau front comun asemena unor dopuri de ceara in fata valului neprasnic de multumiri ce siroia dinspre matusa Pachita. Si ca prin farmec efectul acestor ingrediente minune continua pana dupa ce-si indeplinea, calm si intocmai, ordinul primit de la Comandantul Suprem, in persoana matusii Pachita.
Reteta Pachitei : Perseverenta ! Niciodata nu a cedat ! Lipsa de reactie verbala a subalternului Manoli mai degraba i-a stimulat si mai mult imaginatia. A reusit mereu sa ii aduca ovatii si laude aranjate in compozitii gramaticale cum rar intalnesti in vocabularul de expresii populare al limbii romane.
. . .
Soarele se apropie de coroana copacilor si bunicu’ isi ia cheptarica din cui, isi schimba palaria de zi cu zi cu cea de plimbare si pleaca s-o aduca acasa pe Vinerica. E momentul in care el si ceilalti oameni ai satului se intalnesc la bufetul din centru la un pahar de rachiu. Povestesc unele si altele pana la venirea cirezii, pentru ca vremurile in care se organizau hore au apus de mult.
. . .
Ploile au cam ocolit Ciohoraniul in ultima luna si mos Manoli, in drumul spre casa, se opreste cu Vinerica pe malul paraului pentru a-i mai completa hrana imputinata de pe pasunea satului. Acolo se opresc sa se adape si mioarele noastre pe drumul de intoarcere si plecam impreuna spre casa.
Orizontul se inroseste si umbrele noastre sunt tot mai lungi pe ulitele satului. Vinerica isi anunta prelung sosirea si Joiana, mezina gospodariei, vitelusa de numai 3 luni, ii raspunde fara intarziere. Matusa Pachita ii deschide poarta. O urmeaza mioarele si toate se opresc in fata staulului pentru portia de graunte.
. . .
Masa de seara ne gaseste pe toti sleiti de puteri. Bunicu’ adoarme imediat dupa ultima gura din laptele proaspat muls iar bunica nu pierde ocazia de a-l chinui cu cateva glume. Iau ultima imbucatura din mers, ii salut si o sterg pe ulitele satului . . .
