o idee pusa pe perfuzii…
respira aerul orasului costumat in cinsism metalic;
sarcasmul cuvintelor scrijeleste cu umbre intermitente,
foii bolnave la indigo patate de dulceata unei tornade
de aburita noiembrie
legata de fire, tuseste amarul cotidian
in valuri inegale de durere mascata
stingher, un sambure de lumina plonjeaza in sangele
risipit in complexe dorinte de evadare
din negura lecturii arse de valul ignorantei
…stropi de semne rotunjite uitate sa-si dea mana
cad prada inchisorii cibernetice
…in urma culpa unei sugestii fara puls trage fermoarul!
