Cartea ”Sfera publica si imaginea politica “ a profesorului Claudiu Coman, reprezinta un artizanat teoretic ce ridica probleme spinoase vis a vis de alambicata pseudoexistenta a sferei publice actuale si scenei de lupta dintre actori. Razboiul este insa strict imagologic…
Avand un capital teoretic sporit cartea ia forma unui ghem compact de concepte si utilitate practica imediata.
Primul concept este notiunea de public si privat si a raportului inversat existent. O astfel de referinta, de imixtiune o gasim si la ganditorul Alexandru Dutu si anume ca “statul (cercul puterii) a fagocitat viata privata”. Cat priveste teoria si studiul imaginii aflam inca de la inceput o realitate psihosociala inflexibila: “Alegatorii raspund mai mult la perceptiile lor decat la realitatile obiective.” p.2 .Publicul (fiind in esenta o inventie sociologica tardiana) este confundat de multe ori cu masele astfel se ajunge la falsa idee ca publicul nu este format din comentatori, analisti de mare finete , prin urmare el va digera informatia publica si mai ales ce va inocula pseidorealitatea unui film al imaginilor. Teoria habermasiana este de referinta cu privire la spatiul public reprezentand o critica la adresa statului care poate sa patrunda in sfera privata astfel se ajunge la o noua forma de feudalizare.
Impactul culturii publice a redus, a erodat potentialul critic al sferei publice.
Conceptul kantian de ratiune practica utilizat de J.Habermas include axioma ca sfera publica si sa nascut din ratiune exercitata asupra dominatiei absolutiste. Astazi insa observam abisala tranzitie de la sfera publica burgheza(habermasiana) la sfera publica de masa
Sfera publica in teoria idealului reprezinta o ideologie critica cu putere simbolica
Ideaa ca “Statul un rau necesar(functiii de protectie si mediere) pentru promovarea si functionarea unor sfere publice autonome situate in interiorul societatii civile “ p. 15 este una lipsita de credinta democratica si de credinta in valoarea educatiei.
Literatura de specialitate semnaleaza patru tendinte majore ale sferei publice: trivialiezarea, comercializarea, teatralizarea si fragmentarea. Fiecare dintre acestea reprezinta un trend al spatiului public cu reguli inchise si dure ce legitimeaza normativ , din pacate, si un nivel intelectual scazut al dialogului (nu mai vorbim de presupusele dezbateri)
Feminismul este prezentat ca un catalizator pentru zvonuri, cu adevarate agente ale argumentului ad hominem care “ au intrat in sfera politica publica prin obtinerea dreptului la vot in Australia (1902), S.U.A. (1920) iar in Anglia in (1928)”.p.18. Astfel aceasta schimbare a precedat schimbarea corpului politic si o schimbare a raportului privat/public (prin fagocitarea parazitara , triviala a primului de catre ultimul) urmata de efectul aparitiei identitatii sexuale masculine si feminine in politica.
Calitatea nu mai este o caracteristica media, jurnalistul W.Lippman vorbeste de jurnalismul popular care distreaza cititorii in loc sa i informeze, opinia publica in viziunea acestuia este modelabila, influentabila si elastica la diverse curente de opinie ciclon ce iau nastere in nucleul ei,“opinia publica este cruciala pentru actorii politici in procesul de a-si mentine legitimitatea si autoritatea politica.”p. 22
Urmatorul citat este relevant in recenzia noastra el incapa perpetueaza solutia gresita o unei vechi probleme “Habermas crede ca societatea era mai buna cand numai unui singur grup i se permitea sa voteze,deoarece in momentul in care accesul la public este extins societatea se fragmenteaza.el argumenteaza ca din punct de vedere istoric ca sfera politica era mult mai bine organizata atunci cand clasa muncitoare, femeile si negrii erau exclusi din acestea” p.21 . Orice forma de vot cenzitar nu este solutia la o societate existenta, cu un popor se merge inainte cu toti cetatenii sai nu doar cu elitele sau cu segmentul educat.
Dezbaterea rational critica este redusa la o naratiune vizual-auditiva ,sistemul rational certesian nu mai este un model nici macar simbolic al sferei publice. Rationalitatea publica este inlocuita cu o forma fina sau groteasca de impostura (fie ea de natura sofista sau propagandistica).
Continutul cartii atinge probleme din cele mai diverse astfel “Internetul este un instrument ce ramane departe de controlul elitei traditionale”p. 23 , natura jurnalismului politic ce s-a schimbat aparitia spin-doctori (consultanti politici ce pot controla prin diverse mijloace dezbaterea media) ,scaderea nivelului de incredere(partide,guvern,institutii democratice) este corelata cu cresterea “stirilor negative” etc. Politica depinde de arta iluzie, politica inseamna astazi mai putine idei si mai multe persoane sau personaje apare conceptul de spectacol “negare vizibila a vietii o negare a vietii ce a capatat o forma vizibila”p.32 Spectacolul imagologic ajuta la legitimarea viitoarei actiuni politice “ Intrarea in sfera publica este vazuta ca o intrare in scena” p. 34
Atunci cand folosim cuvantul imagine in acest nou sens (profil artizanal al unei entitati) marturisim existenta unei distinctii dintre “ceea ce vedem si ceea ce este cu adevarat acolo” p. 34
Dusmanul tiranic si titatnic in acest peisaj multicolor si caleidoscopic este comoditatea “ un dusman complex plin de subtilitati metafizice” p.34 .
Tot din carte mai aflam ca “divertismentul ajunge un mod dominant al culturii media si factor de seductie in modelarea politicii si a vietii cotidiene” P. 35, limba poate fi folosita in a manipula, Vocabularul spectacolului (politica) isi face simtita statornicia prin cuvinte ca ; vedete,scena,rol,actor, joc,public etc.Dupa ce ne insusim axioama machiavellica “Poporul nu judeca decat ceea ce vede” observam o incercare de a defini imaginea “Imaginea i imitatie artificiala”p.40 sau “Imaginea reprezinta capitalul de cunostinte subiective ale unei persoane “.
In continutul imaginii surprindem aspecte cognitive, afective sau conative. Imaginea expusa ajunge sa fie modelata de receptori intr un mod subiectiv, imaginea nu este statica, fixa ci deosebit de elastica, imi place de x pentru ca este ca mine. Tendinta de a percepe oamenii pe care ii plac ca fiind in esenta la fel ca ei(principiul presupusei similaritati) apare Teoria balansului perceptiv –“electoratul vede in cadidatul preferat ceea ce ii este favorabil si distorsioneaza sau ignora ceea ce ii este defavorabil” p. 59 si “termometrul sentimentelor” ce masoara gradul de afectivitate al unei imagini la fel si conceptul de soundbites ce reprezinta fragmente ,parti scurte din discurs care cicleaza indelungat in imaginarul colectiv.
Nu cred ca as avea un astfel de soundbite pentru final in schimb inchei cu un citat ce va va prinde bine indiferent daca a-ti parcurs sau nu stufoasa mea recenzie.
”Magia imaginilor consta in credibilitatea lor nu in cat de mult se aproprie de realitate.” P.40pr
