Romanul lui George R.R. Martin, “Urzeala tronurilor”, reprezinta un arabesc al fantasticului, ce prinde forma si culoare cu fiecare mit revelat, cu fiecare trecere a clipei din fiinta in nefiinta si invers.
Lectura acestui roman starneste o neliniste glaciala ce ancoreaza si anima cititorul la un exercitiu tulbure de imaginatie. Abisalul mod de a scruta lucrurile indeamna mai mult spre visare, reverie decat spre reflectie. Irationalul imprumuta o fata umana.
Daca vreodata am avea placerea sa-l invitam pe George R.R.Martin la o cafea probabil limba noastra s-ar supune unui legamant de tacere. Chiar si o simpla si banala intrebare cum ar fi “Ce faci?” ar fi de ajuns sa starneasca ciclonul neimblanzit inzestrat cu o putere de descriere fantastica. Descrierea este la propriu o “furtuna de gheata”. Aceasta forta spiralata, descriptiva, sta la baza actiunii, intrigii si comploturilor investindu-ne pe noi cu o perceptie sidefata si granitica (Autorul descrie toate starile de lucruri lasand in urma conspiratia cu timpul). Traim cu convingerea pe tot parcursul romanului ca autorul prin descrierile sale construieste o inchipuire, si anume, ca a trait in acele vremuri, in acele timpuri pe care le-a creat intr-un mod cu totul insolit. Sideful reprezinta eleganta cu care fiecare personaj a fost articulat in miezul romanului, in timp ce granitul simbolizeaza esenta tare, structura pietroasa a sufletelor ce-si poarta destinul scobind neincetat indoiala in piept.
Suntem martorii unei lumi nepalpabile ce isi dezlantuie magia in launtrul nostru ,transformandu-ne in strigoi ce orbecaiesc pe marginea intangibilului.
Nu ne ramane decat sa devenim personaje in exercitiu ce isi ascut indoiala la adapostul unei cafele. Autorul parca ar vrea sa raspunda..
Sa ne ferim de puterea lui de descriere sau sa ne azvarlim in valtoarea unei “ Furtuni de gheata”…?
Pentru a participa la concursul "Castiga romanul Urzeala tronurilor" afla aici ce trebuie sa faci!
