Bontida, judetul Cluj, duminica, 2 septembrie 2012, undeva aproape de ora 22.
In cadrul festivalului Barock. Zilele Castelului Banffy, trupa Iris a sustinut ultimul concert in formatia binecunoscuta – Cristi Minculescu, Doru Borobeica, Valter Popa, Nelu Dumitrescu. Incepand cu data de trei septembrie, Cristi Minculescu nu mai face parte din aceasta trupa iar motivele acestei decizii raman, pentru fani, invaluite intr-o negura generatoare de speculatii care nu fac altceva decat sa creeze si mai multe intrebari fara raspuns.
Cateva mii de oameni s-au adunat in fata scenei amenajata in incinta castelului Banffy pentru concertul care incheia, astfel, un drum comun de 35 de ani al membrilor formatiei Iris. Pe parcusul aproximativ al unei ore, oamenii au cantat, au aplaudat, au fluturat brichete pe piese consacrate – Baby, Somn bizar, Pe ape, Casino, Strada ta, Vino pentru totdeauna – sau pe piese mai putin mediatizate ale formatiei – O lume doar a lor, Tacerea ta, Cat as vrea sa zbor, Iris Maxima. Un freamat de asteptare, un aer intrebator, nelamurit a plutit apasator asupra concertului pe intreaga lui durata si ceea ce s-a simtit, si de partea formatiei si de cea a publicului, a fost o constrangere, o limitare. La membrii Iris se simtea ca indeplinesc o ultima obligatie a unui contract, ca isi interpreteaza repertoriul cumva fortat, tensionat, iar publicul parea ca traieste piesele fara insufletire, cu un nod in gat care ucidea in fasa fiecare farama de entuziasm, fiecare dorinta de manifestare a unei iubiri acum sufocate de o hotarare pe cat de neasteptata, pe atat de ravasitoare. Comunicarea a fost la un nivel extrem de limitat, Minculescu a multumit, pe fuga, intre doua piese, fanilor si membrilor formatiei ca au fost alaturi de el si sotiei sale pentru ca i-a salvat viata. Momentul de final, cu piesa Iris Aeterna pe fundal, cand membrii formatiei si-au dat mana pentru un salut in fata publicului a fost primit cu aclamatii incarcate de amaraciune, de pareri de rau si lacrimi stranse-n coltul ochilor.
Iris tocmai aniversase, pe 22 iunie, 35 de ani de existenta. Treizeci si cinci de ani in care au patruns in sufletele a mii de fani, au cantat si au incantat, cucerind generatii dupa generatii, demonstrand ca sunt un intreg care trece peste timp, ramanand prezenti pe o scena muzicala mereu in schimbare, insuflandu-le fanilor siguranta ca versurile piesei Iris Maxima, piesa interpretata, impropriu si nelalocul ei, si in acest ultim concert Iris cu Cristi Minculescu, nu sunt pur simbolice:
“ si ce daca e vant
si ce daca sunt ploi
nu ne vom opri din noapte in zori
ne-ati dat puterea, ne-ati dat speranta
de a fi impreuna mereu. “
Drumul lui Cristi Minculescu la Iris s-a incheiat intr-o nota trista, intr-un concert trait cu sufletul strans, fara binecunoscutul salut “Buna seara, prieteni!” si fara piesa, vesnic prezenta la concerte, Floare de Iris. Poate pentru ca vremea aducerii aminte a sosit déjà.
