La sfarsitul lui 2010, apareau pe Youtube cateva piese de o calitate surprinzator de ridicata („What You Need”, „Loft Music” si „The Morning”), in conditiile in care singurul detaliu despre artistul care le interpreta consta in titulatura de "The Weeknd". Multi utilizatori au crezut ca este vorba despre o trupa, altii au insistat ca un singur om produce si canta acele melodii. Insa ceea ce aveau cu totii in comun era o admiratie uriasa pentru o voce absolut deosebita, o combinatie ciudata, dar incantatoare, de R&B si dubstep si niste versuri care constau intr-un limbaj vulgar, dar sentimental si emotional in acelasi timp.
Fenomenul a luat amploare si, intre timp, apare site-ul oficial The Weeknd, iar identitatea „proiectului” era dezvaluita. Canadianul de 20 de ani la acea vreme, Abel Tesfaye, era, de fapt, The Weeknd. Bun prieten cu rapper-ul si actorul de aceeasi nationalitate, Drake, om care l-a si ajutat sa capete notorietate datorita unor citate din piese precum „Wicked Games” postate pe twitter, Abel a decis sa ramana underground si sa nu semneze cu niciun producator important din State, desi succesul lui in mediul online a atras admiratia si atentia unor oameni precum Lil' Wayne (lider al grupului YMCMB, din care face parte si Drake) sau Puff Daddy (lider al casei de productie Bad Boy, ajunsa celebra datorita lui Notorious B.I.G., considerat de multi drept cel mai bun rapper din istorie).
Tesfaye a lansat, initial, mixtape-ul „House of Balloons” in martie 2011. Pentru a-si demonstra pasiunea pentru muzica si lipsa interesului financiar in cariera sa, canadianul a oferit gratuit acest material, punandu-l la dispozitie pe site-ul sau. Mixtape-ul continea noua piese si avea sa faca inconjurul internetului in doar cateva ore dupa ce a aparut. Numarul urias de descarcari a provocat chiar o cadere a site-ului artistului. Criticii unor publicatii importante precum The Guardian, Pitchfork ori The Village Voice au caracterizat materialul drept „deranjant de bun”, „profund” si „nu exceptional, judecat strict conform standardelor R&B-ului, insa absolut incantator ca traire”. A urmat o vara de tacere, dar si de neliniste, ziarele si revistele mentionand ca Abel nu doreste sa comunice in niciun fel cu presa. Singurul mod prin care acesta tinea, relativ, legatura cu fanii, era contul sau de pe un site de socializare. La sfarsitul anului trecut, revista Complex magazine avea sa acorde „House of Balloons” titlul de Cel mai bun album al anului, in conditiile in care materialul nici macar nu este, practic, un album, iar in competitie se mai aflau productii precum „Take Care”, al lui Drake, sau „Watch The Throne”, albumul lui Kanye West si Jay-Z.
Cu un numar de fani aflat intr-o continua crestere, The Weeknd avea sa sustina si primele concerte, iar cererea uriasa a condus la aparitia urmatorului mixtape, „Thursday”, in vara lui 2011, pus la dispozitie tot gratuit si tot pe site-ul artistului. Este bine de stiut faptul ca, inainte sa produca materialele, Tesfaye infiinteaza propriul „label”, denumit XO (prescurtare des intalnita in limbajul virtual american. X-ul simbolizeaza sarutul, iar O-ul imbratisarea). Aceasta denumire simbolica indica sensibilitatea pieselor canadianului, care prezinta povesti de dragoste caracterizate prin pasiune, tradare, neincredere si nebunie. Sub acest label aparea si cel de-al doilea mixtape, format tot din noua piese si primit, de asemenea, cu incantare de catre fani si critici. Desi multi se asteptau ca artistul sa nu confirme impresia excelenta lasata prin intermediul primului material, The Weeknd nu avea sa dezamageasca. Ba, mai mult, foarte multi considera ca „Thursday” a reprezentat un progres fata de „House of Balloons”. Impresia generala a ramas, insa, ca ambele materiale au fost la fel de reusite.
Finalmente, in decembrie 2011, apare si „Echoes of Silence”, „albumul” care avea sa fie considerat drept cel mai bun dintre cele trei, datorita versurilor extrem de incarcate din punct de vedere emotional. Evident, si acesta a putut si poate fi, in continuare, la fel ca si celelalte, descarcat in mod gratuit, de pe site-ul artistului. Elementul surpriza de pe acest album a fost chiar prima piesa, intitulata „D.D.”. Aceasta este, de fapt, un cover al celebrului cantec al lui Michael Jackson, „Dirty Diana”. Modul in care Abel a reusit sa interpreteze versurile i-a facut pe fanii sai sa il compare chiar cu marele M.J.
La fel ca „House of Balloons” si „Thursday”, si acest mixtape a fost format din noua piese. Aceasta simetrie perfecta i-a facut pe fani sa acorde celor trei „albume” titulatira de trilogie.
Notorietatea capatata l-a convins pe Abel sa sustina un turneu in Statele Unite, turneu ce a debutat in cadrul importantului festival de la Coachella, in aprilie 2012. Turneul a continuat, iar apogeul acestuia a fost atins in New York, unde gig-urile canadianului au produs epuizarea tuturor biletelor si au fost extrem de apreciate de catre celebra publicatie Rolling Stone. Se pare ca urmeaza concerte in Europa, in Paris, Bruxelles, Londra, dar si in Spania si Portugalia.
Nimeni nu stie ce se va intampla cu The Weeknd, insa toata lumea asteapta cu nerabdare un album, sau macar un nou mixtape. Abel continua obiceiul de a nu comunica foarte mult cu presa, iar acest lucru invaluie toate actiunile sale intr-o pacla misterioasa, prin care se pot vedea mici semnale luminoase doar datorita postarilor de pe site-ul de socializare mentionat anterior. Ultimele zvonuri aparute il dau pe canadian drept urmatorul membru al „Bad Boy”, pentru ca acesta a fost prezent la o petrecere organizata de Puff Daddy pe unul dintre yacht-urile rapper-ului in urma cu mai putin de o saptamana.
Pana cand vom afla noutati din partea The Weeknd, nu putem decat sa va recomandam cu tarie cele trei materiale deja existente, care pot fi descarcate de pe site-ul acestuia, the-weeknd.com.
