La 10 ianuarie 1863 Londra a fost desemnata ca fiind primul oras din lume dotat cu transport subteran, prima linie de metrou purtand denumirea de Metropolitan Line cu distante intre Gara Paddington si Farringdon Street, pe o intindere de 4,8 Km, cuprinzand un numar de 7 statii. Metroul functiona cu aburi si a fost un succes in scurt timp.
Astazi Metropolitan Line poarta denumirea de London Underground.
Daca la inceput linia metropolitana transporta lunar 25 000 de pasageri, in prezent numarul anual de calatori depaseste un miliard si metroul londonez a ajuns sa numere 270 de statii, de unde rezulta si un numar de linii de metrou inmultite considerabil.
In 1890 se vorbea despre metrou ca despre niste cutii cu sardine, de unde si porecla care a dainuit pana in zilele noastre si anume: ”the tube”.
De-a lungul timpului accidentele au fost inevitabile. Pe 17 mai 1938 o semnalizare incorecta duce la producerea un accident al carui rezultat a fost ciocnirea a doua trenuri in urma careia 6 persoane au decedat si 45 au fost ranite.
Pe 8 aprilie 1953 are loc un accident similar celui din 1938; de asta data numarul persoanelor decedate fiind de 12.
Pe 28 februarie 1975 are loc cel mai grav dintre accidente cand la intrarea in statie un metrou accelereaza nesabuit si se izbeste de ziduri. Ca urmare a acestuia 43 de persoane sunt ucise.
La toate acestea se adauga si victimele atacului terorist din 2005.
Salariatii de la metrou sunt si ei nemultumiti si obisnuiesc sa faca greve in apropierea sarbatorilor de iarna. In ultimii 3 ani nu s-au dezis de la acestea, motiv pentru care Primarul Londrei, Boris Johnson se gandeste serios la introducerea trenurilor cu pilot automat.
Daca aceasta este cea mai buna solutie ramane de vazut!
Pana atunci insa, duminica 13 ianuarie, vor fi introduse trenuri cu locomotive cu aburi in amintirea a aceea ce a fost odata”the tube”.
