I Istoria Miscarii Legionare in Romania
Finalul Primului Razboi Mondial (disputant intre 1914 si 1918) – cel care ar fi trebuit sa fie “ultimul dintre razboaie” cum s-a afirmat de nenumarate ori, a produs atat sperante, cat si temeri noi.
Teoria conform careia aceasta confruntare militara a pus capat definitiv Vechiului Regim pare ca este adevarata pentru o parte din Europa. In cazul Romaniei, aceasta este chiar exacta. Romanii sarbatoreau faptul ca vechea Dacie, completa, s-a unit din nou.
Insa euforia succesului impreuna cu frica de a pierde totul a permis crearea unui nationalism persistent, cu un puternic caracter autodistructiv.
In anii ’20, formatiunile politice romanesti de dreapta erau nesemnificative. Au existat diferite incercari de constituire in Romania a unei miscari fasciste de tipul celei conduse de Benito Mussolini in Italia, fara succes insa. Extrema dreapta era alimentata de antisemitism.
In 1923, A.C. Cuza a infiintat Liga Apararii National-Crestine; aceasta urmarea educarea tinerilor in spirit crestin si nationalist. Ziarul acestei formatiuni politice era “Apararea Nationala”. Ea dispunea de o organizatie paramilitara denumita “Lancierii”. Liga milita pentru reorganizarea Parlamentului, contra partidelor politice si pentru o alianta a Romaniei cu Italia fascista. Unul din adeptii acestei miscari a fost Corneliu Zelea-Codreanu (1899-1938). Acesta, in octombrie 1924, l-a ucist la Iasi, in incinta tribunalului, pe prefectul politiei, Constantin Manciu.
Zelea-Codreanu a creat propria sa organizatie politica nationalista in 1927: Legiunea Arhanghelului Mihail. Conducatorul legiunii se numea “Capitan”, iar membrii sai – “legionari”.
In 1930, Codreanu a infiintat o aripa militara a Legiunii, pe care a numit-o Garda de Fier. Denumirea aceasta a ajuns sa fie aplicata intregii organizatii. Pe masura ce si-a definit forma de manifestare, Garda a ajuns sa semene cu fascismul Italian si nazismul german.
Sub conducerea unor politicieni ca generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Granicerul, Ion I. Mota, C. Papanace, organizatia a prezentat o pronuntata manifestare publica antidemocratica si antisemita. Prin intermediul ziarelor legionare “Buna-Vestire”, “Sfarma-Piatra”, “Cuvantul”, “Axa”, a fost raspandita o foarte periculoasa politica xenofoba. In decembrie 1933, organizatia numara, conform unor aprecieri, aproximativ 28.000 de membri si primea subventii din partea Italiei si Germaniei.
Ideile de baza ale legionarilor erau antisemitismul, crestinism-ortodoxismul si cultul taranului ca intruchipare a omului natural nepervertit. Acestora mai era adaugata ostilitatea traditionala fata de cosmopolitism, rationalism si industrializare.
Principala arma politica a Garzii de Fier a fost teroarea.
Intre alegerile din 1931 si 1937, Garda de Fier devenise o miscare de masa, voturile castigate de aceasta ridicandu-se de la 1% la circa 15%. Aceasta cifra facea ca organizatia sa devina al trei-lea partid din Parlament.
Pericolul pe care il afisa aceasta organizatie pentru tara l-a determinat pe prim-ministrul I. Gh. Duca sa interzica Garda de Fier. Drept raspuns, la 29 decembrie 1933, pe peronul garii din Sinaia, trei legionari l-au asasinat pe premier. Unii reprezentanti ai puterii – inclusiv Regele Carol al II-lea – au tratat cu legionarii, in speranta ca ii pot folosi ca masa de manevra si chiar subordona.
La 28 noiembrie 1938, un grup de legionari a incercat sa-l ucida pe Florian tefanescu-Goanga, rectorul Universitatii din Cluj. In acest context, regele Carol al II-lea a ordonat suprimarea legionarilor. Capitanul Corneliu Zelea-Codreanu si alti 12 legionari au fost executati sub pretextul ca au incercat sa fuga de sub escorta, pe drumul de la Ramnicu-Sarat la Jilava.
La 21 septembrie 1939, sub directa indrumare a lui Horia Sima (noul conducator al Garzii), legionarii l-au asasinat pe prim-ministrul Armand Calinescu. Dupa acest moment, Garda de Fier si-a pierdut caracterul de organizatie politica si a devenit o organizatie terorista clasica, in slujba Reich-ului nazist. Atentatul a determinat o riposta dura a autoritatilor.
In contextul victoriilor fasciste din confruntarile militare si a situatiei delicate in care se gasea Romania, intre rege si Horia Sima a aparut un compromis. Astfel ca, la 29 mai 1940, Horia Sima a fost primit in audienta de Carol al II-lea. Au urmat doua guverne din care au facut parte si legionari, in 28 iunie, respectiv 4 iulie 1940. La 9 august 1940, guvernul a interzis populatiei evreiesti sa ocupe functii publice in administratie, in armata si sa aiba proprietati.
Confruntat cu o ostilitate generala, Regele Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 si i-a acordat puteri dictatoriale generalului Ion Antonescu, caruia i-a incredintat formarea unui nou guvern. Tronul Romaniei a fost ocupat de fiul lui Carol, Mihai I.
Antonescu a pus capat crizei politice la 15 septembrie 1940, printr-un guvern de coalitie cu Garda de Fier. eful Garzii, Horia Sima, a devenit vicepresedinte al Consiliului de Ministri; gardistii controlau cinci ministere, printre care cel de Interne sau de Afaceri Externe. De asemenea, legionarii controlau presa si serviciul de propaganda.
In septembrie 1940, Romania era proclamata Stat National Legionar, iar Garda de Fier – singura miscare politica autorizata.
Regimul legionar de teroare, crime si dictatura a fost inabusit de interventia militara romana la ordinul generalului Antonescu, cu acceptul lui Hitler, la 21/23 ianuarie 1941.
II Presa legionara romaneasca intre 1940-1941
In cartea profesorului Marian Petcu, “Jurnalist in Romania – Istoria unei profesii”, editura comunicare.ro, 2005, doi ani sunt interesanti in contextul temei de fata: 1938 si 1940.
Astfel, in 1938 este mentionata infiintarea “Sindicatului Ziaristilor Crestini” de inspiratie legionara, iar in anul 1940, generalul Antonescu militarizeaza presa careia ii este impus un control de stat, dupa modelul nazist.
Iata un citat semnificativ pentru subiectul analizat aici:
“Tot la 14 octombrie reaparea ziarul Miscarii Legionare, “Curentul”, sub directia profesorului universitar P.P. Panaitescu. Important de retinut faptul ca unul dintre articole era scris de generalul Ion Antonescu: <<… Presa, presa romaneasca toata, sa inteleaga ca poporul nostru trebuie ridicat din nou pe culmile mandriei si drepturilor. (…) Rolul ei este nu de a pandi in umbra greselile, nici de a astepta cu nepasare fapta noastra; ci de a se prinde, unita si indemnatoare, in fiorul redesteptarii romanesti, dandu-ne aripile cuvantului sau increzator, ca sa ne inaltam. >>, cerea Conducatorul Statului.”, scrie profesorul Marian Petcu. (“Jurnalist in Romania – Istoria unei profesii”, Marian Petcu, editura comunicare.ro, 2005, p.98)
In acest sens, am ales si supus propriei analize doua ziare si un almanah de inspiratie legionara: Ziarul “Sfarma-Piatra”, Ziarul “Cuvantul” si Almanahul “Cuvantul”, pentru perioada 1940-1941, din colectia Bibliotectii Centrale Universitare (B.C.U.) “Carol I”.
Ziarul “Sfarma-Piatra” este prezent in colectia Bibliotecii in trei numere: 32, 34 si 213. Primele doua numere sunt din 1940, iar cel de-al trei-lea – pentru anul 1941.
In timp ce primele doua numere prezinta pe prima pagina un logo pe culoare verde, cu subtitrarea “Saptamanal de lupta si doctrina romaneasca”, numarul 213 schimba culoarea logo-ului in rosu si subtitrarea in “Ziar de informatie si lupta romaneasca”.
Formatul ziarului este mare, de tip A2.
Pretul unui “Sfarma-Piatra” difera: numerele 32 si 34 costau 5 lei/exemplarul/6 pagini, in timp ce numarul 213 a putut fi cumparat cu 3 lei/bucata/6 pagini.
Redactia “Sfarma-Piatra” era in Calea Victoriei 63, scara C (pentru anul 1940) si in Strada Sarindar, nr. 5-7-9, etaj II – actuala Constantin Mille – pentru anul 1941.
Fondatorul si directorul ziarului era Alexandru Gregorian (1909-1987). Acesta era poet, eseist si jurnalist, licentiat si doctor in Litere si Drept al Universitatii din Bucuresti. Gregorian a lucrat ca redactor la ziarele “Miscarea” (1930-1932) si “Calendarul” (1932-1933). Al. Gregorian infiinteaza “Sfarma-Piatra” in 1933 impreuna cu Nichifor Crainic (www.miscarealegionara.org/alexandru-gregorian/, accesat in 18.10.2011).
Scriitura ziarului a fost facuta cu caractere mici, pe hartie galbena, facand lectura greoaie si obositoare. De asemenea, in ziar predomina textele lungi in raport cu imaginile.
In interiorul ziarului intalnim sectiuni precum: “Puncte in spiritualitate”; “Focare universale de invrajbiri; “Cronica Medicala”; “Cronica Feminina”; “Revista Presei”; “Carnet cotidian”; “Sport”; “tiri”; “Spectacole” (teatru si cinematograf); “Radio”; si “Ultima Ora”.
De asemenea, ziarul a publicat si poezii.
Predomina articolele lungi, de opinie, scrise in stil narativ, semnate de oameni ca: Dr. G Banu; Grigore Popa; Dr. D. Chirculescu s.a. In plus, ziarul a publicat si traduceri ale unor articole straine, cum ar fi: “Italo Balbo – Sosirea la Natal…”, din italiana de George Sbarcea (“Sfarma-Piatra”, Anul VI, nr. 32
Iata, spre exemplu, cum incepe un articol de prima pagina in numarul 32 al ziarului, cu titlul “Impresii din Italia sub Razboi”:
“Conferinta rostita la postul de Radio Bucuresti de d. Al. Gregorian, consilier de presa la Roma, in ziua de 24 iulie 1940
Pentru ascultatorii care se vor fi asteptand sa le proectez pe unde imaginea unei Italii in care razboiul se poate identifica la fiecare colt de strada in aspecte multiple si in episoade dramatice, conferinta aceasta va fi o deceptie.
Acestora le voi spune dela inceput: Italia, este adevarat, e o tara in plin iures razboinic, dar nu prezinta nici un aspect inedit de razboiu. Razboiul in Italia fascista e o stare de constiinta, o incordare colectiva de vointa, o epica infruntare a destinului, dar el este in adancime si nicaeri la suprafata. Dimensiunile lui se masoara in sensul sau adanc moral si pe coordinate istorice (…)”.
Alte titluri de prima pagina din cele trei numere sunt prezente dupa cum urmeaza: “Nichifor Crainic la Propaganda Nationala” si “Balada Marasestilor” de Grigore Popa, ”Reforma agrara in Transilvania”, “Ortodoxia si nationalitatea” de Sandu Tudor, “Marsava politica engleza” de Pan. M. Vizirescu, “Cruciada Europei in contra bolsevismului” de Mihai A. Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri, “Politica antijudaica si antimasonica a guvernului” de V. Benes, “Bestialitatea sovietica” de Cuza Marinescu si “Prabusirea comunismului” de Horia Stanca.
Cat priveste reclamele din ziar, “Sfarma-Piatra” avea publicitate la “confectiuni pentru doamne – SOLDURI”, la “camasi, cravate, pijamale <
Ziarul “Cuvantul” il are ca intemeietor pe Titus Enacovici, ca si ctitor pe Nae Ionescu, in timp ce directorul acestuia era P.P. Panaitescu.
Redactia si administratia ziarului se gaseau in Calea Victoriei, nr. 48-50, Bucuresti, iar imprimeria ziarului se numea “Imprimeriile <
Comparativ cu “Sfarma-Piatra”, ziarul “Cuvantul” apare in arhivele B.C.U. in mai multe numere in perioada 1940-1941.
Comercializarea ziarului se facea la pretul de 3 lei/12 pagini, insa de-a lungul anilor analizati sunt prezentate si alte formule de ziar, precum cele de opt, 14 sau 16 pagini/exemplarul.
Almanahul “Cuvantul” mentioneaza despre ziarul omonim ca a fost fondat de Titus Enacovici in 4 noiembrie 1924, pentru ca apoi sa fie preluat de Nae Ionescu si Titu Devechi la 28 mai 1928 si trecut miscarii legionare la 13 octombrie 1940. In acelasi loc este publicata informatia ca in 1940 ziarul avea un “tirajiu” de 120.000 de foi si sapte editii zilnic.
Cat priveste continutul editorial al “Cuvantului”, remarcam prezenta unor editorialisti ca Ion Cantacuzino, Barbu Slusanschi, Leon opa, C. Stoicanescu, Traian Herseni, Traian Christescu etc.
Un astfel de editorial este cel semnat de Horia Sima, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si Comandant al Miscarii Legionare, intitulat “Misiunea ziarului <
Iata cum a fost scris articolul:
“Pentru noi, cei care am supravietuit prigoanei, raspunderea fata de idealurile miscarii este atat de mare incat de multe ori simtim ca este o povara care ne copleseste si, daca n’ar fi legatura tainica cu cei morti, poate demult s’ar fi stins nadejdea in sufletele noastre. <
Profesorul Nae Ionescu ne-a invatat sa gandim. Dupa cum Capitanul a despartit hotarele lumii vechi de lumea noua, Nae Ionescu a despartit lumea formulelor sterpe de lumea cugetarii realiste.
Dar cugetatorul si-a sacrificat darurile mintii pentru adancul omenesc.
De cand a cunoscut Miscarea Legionara, atat de apropiata de conceptia lui de viata, nu s’a mai putut desparti de drumul ei. i si-a sfarsit viata intr’o apoteoza de neinchipuita frumusete morala. Dela ultima lui suprimare, <
Un ziar de lupta si de idei, dar fara verbalism si entuziasm usor.
Fiecare cuvant trebuie sa se nasca din adancurile sufletului si sa fie insotit de intreaga raspundere a celui care il scrie.
<
In interiorul ziarului, citim sectiuni precum “Duh romanesc” – contine articole spirituale, cu titluri ca “Biserica in statul legionar” si explicatii calendaristice religioase: “Mucenicii Carp si Papil”; “Din lumea legionara” cu titluri cum ar fi: “Cine are dreptul a purta semne distinctive legionare si camasa verde”,
“Consiliul de judecata legionar”, “Normele de judecata legionare” si circulare – “Salutul camasilor verzi”; o alta rubrica este denumita “Economie-finante” si contine titluri ca “Stil economic legionar”, “Capitanul despre economia legionara”, “Noua politica a petrolului”. De asemenea, rubrica “Sport” se distinge prin folosirea neologismelor “match” si “football” (in ziar mai este folosit si termenul “interview”), iar sectiunea “Din toata lumea” cuprinde titluri despre razboi pe glob”; un astfel de titlul este “SUA nu sunt pregatite pentru razboi” (“Cuvantul”, Anul XVII
La aceeasi sectiune, “Politica zilei”, erau rezumate articole straine, din titluri ca: “Berliner Bornen-Zeitung”, “Gringoire”, “Corriere della Sera”, “Le Jour”, “Il popolo di Roma”, “Deutsche Allgemeine Zeitung”.
De asemenea, ziarul avea si o rubrica de “Anunturi-decese”.
“Cuvantul” avea o organizare greoaie in pagina, era folosita foaie galbena, groasa si mare, tip A2 cu foarte mult text si putine imagini. Astfel ca lectura ziarului era dificila, obositoare pentru ochi si greu de urmarit in conditiile in care scrisul folosit era foarte mic.
Ziarul publica si poezii la sectiunea “Din lumea legionara”, iar “De ici-de colo” este titlul unei sectiuni cu stiri de fapt divers din multiple zone ale lumii.
Cu privire la publicitatea prezenta in ziar, “Cuvantul” facea reclama la “benzina antidetonanta OSIN”, la pastile Bayer, aparate de radio AEG, Mercedes-Benz, Loteria de Stat, lansari de carte sau la produse Nivea; textele aveau un stil total diferit fata de cel actual, fiind mult mai rudimentare, naive.
Almanahul “Cuvantul” pe anul 1941 are 41 de articole in 351 de pagini. Din cuprins citim titluri ca: “Etica Legionara”, “Haiduceasca”, “Arta militara in 1940”, “Cultura Legionara”, “Istoria si lupta National-Socialismului”, “Teroarea”, “Capitanul si Macedo-Romanii” etc. si autori precum: I. Gavanescul, Aron Cotrus, Barbu Slusanschi, Lola Ionescu Marita, Ion Cantacuzino, Nina Batalli, Sextil Puscariu s.a.
Editat la aceleasi imprimerii “Cuvantul” ca si ziarul omonim, almanahul incepe printr-un calendar religios ortodox, catolic si protestant, pe o grafica alb-negru cu imagini din istoria legionara.
Sub titlul “Insemnari din tipicul bisericesc” sunt prezentate posturile si sarbatorile ortodoxe, zodiacul, “sarbatori religioase cu tinere”.
Cartea mai are si o cronologie legionara, ilustratii si multe poze.
Totul, in alb-negru, pe hartie galbena, groasa, format A5.
La finalul cuprinsului, exista o nota conform careia “fotografiile publicate in almanah sunt din colectia d-lui avocat Fanica Anastasescu”.
Dupa titluri, almanahul viza subiecte variate din: politica, religie, turism, lingvistica, sport, asigurari, dans, teatru, arta – toate raportate central la principiile legionare.
Almanahul este scris cu corp de litera mic, iar scriitura este predominant literara.
Ocazional, in josul paginilor apar chenare negre cu fragmente semnate, in special, C.Z.C. (Corneliu Zelea-Codreanu).
Cartea are si o rubrica de “Humor”, cu bancuri si una cu “De toate…”, asemanator articolelor “tiati ca?”.
La pagina 121 a almanahului, Nicolae Andries semneaza un “Mic tratat de gazetarie”. Articolul este un fragment din cartea cu acelasi titlu si are trei capitole: “Reporter si reportaj”, “Interview-ul” si “Reportajul senzational”.
Iata un citat din text:
“(…)Presa noastra, in aceasta privinta, are un reporter care detine un adevarat record. Am retinut cateva perle:
– << avea o haina scurta si pantaloni de aceiasi culoare>>;
– << mobilul crimei n-a fost jaful, intru cat asupra victimei nu s-a gasit niciun ban>>;
– << asasinul luand din cui arma de vanatoare a tras sase focuri de revolver>>;
– << maresalul a murit aproape subit>>;
– << in besna nu se vedea decat umbra revolverului>>;
– << in camera nu mai ramasese decat cadavrul care se lupta cu politistii>>.”
Publicitatea in almanah insemna reclame la paine, incaltaminte, spalatorie chimica, articole electrice, bomboane “Kandia”.
