Pe 2 aprilie, la Sala Palatului, a avut loc concertul violonistului britanic Nigel Kennedy. Artistul nu este la prima vizita in Bucuresti, dupa concertul de anul trecut alaturi de Damian Draghici. Kennedy a fermecat Sala Palatului cu jazz, ritmuri irlandeze si medley cu melodii traditionale.
Mai mult de atat, Kennedy si-a incheiat seria concertelor in Romania dupa un road trip care a inclus concerte la Cluj si Timisoara. Spun road trip pentru ca exact asa l-a numit artistul, in discutiile relaxate cu publicul de la Sala Palatului.
Concertul a inceput cu 10 minute intarziere, nu atat din cauza artistului, cat din cauza celor care nu isi gaseau locurile. Kennedy a aparut pe scena zambind, a glumit intr-o engleza britanica sarmanta si a inclus multe “fuck-uri” in discursul sau.
Inca de la inceput, artistul a tinut sa mentioneze legatura sa cu Romania. Kennedy l-a avut profesor pe Yehudi Menuhin, iar acesta l-a avut profesor pe George Enescu.
Nigel Kennedy nu a venit singur la Bucuresti, ci acompaniat de formatia sa de jazz “Nigel Kennedy Quintet”.
Concertul a inceput cu o melodie de Bach, despre care Kennedy a mentionat” titlul e mai lung decat melodia”. Melodiile de inceput le-a dedicat profesorului sau Menuhin si mentorului acestuia George Enescu,
Dupa cateva melodii de Bach, Kennedy&Co au inceput sa cante din repertoriu propriu. Un jazz relaxat, amintind de beat-ul anilor ’30 sub o lumina albastra, a cucerit Sala Palatului timp de peste doua ore.
Spre sfarsit, Kennedy a devenit si mai apropiat de publicul sau, comentand despre ziua groaznica de luni, multumind celor care au venit in “ the worst day of the week”.
Dupa fiecare bis, arstistul intreba isi intreba fanii” one more for the road?”, iar publicul refuza sa ii permita sa paraseasca sala.
La ultimul bis, Kennedy a facut un medley din melodii clasice rusesti, evreiesti care au vitalizat atmosfera dreamy a concertului, demonstrand inca o data maiestria unui violinist desavarsit.
Dupa nenumarate glume pe tema zilei de luni, Kennedy le-a facut un cadou fanilor sai cantandu-le la ureche. Asa ca a coborat in sala, a cantat, a dat mana si a salutat publicul. Acesta a fost momentul cand intreaga sala a explodat de bucurie, asaltandu-l pe Kennedy pentru fotografii si autografe, pe ritmurile melodiei “A taste of honey” a lui Herb Alpert.
Inainte sa iasa de pe scena, artistul a urat “Noroc” romanilor, le-a multumit ca au venit intr-o “fuckin’ Monday” si a incheiat in stilul caracteristic: melodios, divin, numai bun pentru un inceput de saptamana.
