Surprinsa poate chiar de timp
Imi caut rochia ce m-asteapta.
Din randul vechilor simtiri,
Care-mi zambeau macar o data.
Negru, imbraca intrebari
Nu am raspuns
Si nici n-am vrut…
Raspunsul ce sorbea culori,
Era al meu si era mut.
O seara parca de poveste,
m-a-ntampinat iesind pe strada.
S-au aprins felinarele,
ma trimiteau in gandul tau,
mainile-mi erau reci.
Din sacul norilor pufosi
au inceput sa cada primii fulgi…
ma apasau, erau greoi.
Mi-am inchis ochii si i-am lasat
sa-mi scrie in imagine cuvintele trimise din indepartata zare;
nu puteam sa clipesc prea des,
ele s-ar fi rotit in jurul ochilor mei,
ameteau si-si pierdeau esenta.
Noapte, am ascultat melodiile sufletului meu,
pe un rimt mai aproape ca niciodata…
Am luat stelele in brate,
le-am curprins cu toata dragostea in vise,
dar cum aveam palmele reci,
ele mi-au suflat cu dor
si m-am incalzit.
Era uluitor ce se intampla…
fulgii incantati de sosirea lor
nu aveau stare,
din dulceata clipei, simteam intepaturi fine
si tresaream.
Doar cativa pasi separau trairile de locul unde ma intorceam agale…
Gandul de seara s-a lasat cantat in magie…
M-am trezit! Acum, o sa adorm din nou…
De ieri, nu mai probez pantofiori…
azi, ghetutele maronii m-au condus
in locuri de poveste…
e prima zi din iarna
si am atata timp sa le mai port …
