Cartea “Logofatul din taina” scrisa de Rodica Ojog Brasoveanu ne introduce in cercurile opace si concentrice ale istoriei transformand publicul cititor in martor ocular. Istoria este unul din intrumentele utilizate astfel, se prezinta contextul istoric national si European al sec. XVII-lea pentru a familiariza cititorul cu perioada si cutumele specifice.
Personajul principal in acest registru istoric noduros plin de disensiuni mocnite este Radu Andronic Logofat de taina al Mariei Sale Voda Brancoveanu.Acesta este un fel de “consilier politic” de tip vechi, cutumiar, ce are rolul de a opri orice act posibil subversiv la adresa “scaunului”, al Mariei Sale Brancoveanu. Este placut de remarcat in cadrul actiunii constrastul dintre intelepciunea cultivata, erudita a Logofatului Andronic si intelepciunea populara (traditionala) a slujitorul sau destoinic Ilie Machidon.
Tot logofatul ne invata o lectie valabila si in timpuri tulburi salajluind in nouri negri “In politica e loc si de amor”. Actiunea este tesuta in aceeasi maniera specifica scriitoarei ce are ca efect un fel de vertij intelectual de unde cu totii devenim ciclopi. La un moment dat ne predam sentimentului ca suntem coplesiti.
Limbajul folosit de personaje este unul de “slova tainica”; cuvinte precum “chirchind”, ”haimanalacul”, ”beteag”, “sistav”, ”palimar”, ”descopcind”, ”zimtuia”, ”indarapnic” , sau sintagme, constructii precum: ”frunte zabrelita”, ”Curtea nu si-a secatuit desaga neghiobilor”, ”osardia stolnicului Cantacuzino, a fost adulmecata inca din Valahia”, ”a luat pilda harniciei” intretin o atmosfera “inchegata”, apusa dar puternic vibranta.
Spre final as dori sa inchei in aceeasi maniera :
Frantura de grai ce-si gaseste caderea in inima este o slova ce tin s-o darui cu pretul unei nelinisti scobite “Nu vreau sa-ti umbresc inima,dar ma tem ca voi nu cunoasteti pe romani”.
